luni, 6 iulie 2020

Este potențial uriaș de insurecție astăzi

Măsurile guvernamentale de gestionare a crizei COVID-19, ale unui guvern pe care eu nu-l agreez, dar cu măsuri pe care le agreez, au reușit să coalizeze grupuri sociale aflate adesea în opoziție unele față de celalalte sau grupuri cu agendă diferită.

A jucat un rol determinant în această unificare și lipsa de empatie a politicienilor de la putere, unii dintre ei arătând că pot sfida, în văzul tuturor, regulile impuse celorlalți. Plus comunicarea publică centrată în jurul amenințărilor cu forța statului: amenzi, controale etc., și nu pe coeziunea socială.

Pe lângă sutele de mii (sic!) de români șomeri sau cu venituri diminuate drastic în domeniul HORECA, s-au alăturat cei de la mișcarea Rezist, fundamentaliștii creștini, anti-occidentalii, extrema-dreaptă, anti-vacciniștii, suporterii partidelor PSD și ALDE, conspiraționiștii de profesie, agitatorii pro-ruși, grupurile create de politicienii corupți mătrășiți de către DNA și de către SRI.


Suntem în plină perioadă de vacanță, de concedii, iar centrele urbane ale României freamătă de o furie încă nedirijată: se spune că acest COVID-19 nu există sau că există, dar este slab infecțios, ori este prost gestionat, intenționat.

Părerea unanimă a opoziției este că acest guvern greșește. Ici colo, vedem câte un om spunând clar și răspicat, exprimând ceea ce mulți doar gândesc sau spun șoptit, pe la colțuri: ”Deschideți tot, vrem viața de dinainte, ne asumăm pagubele colaterale (colapsul spitalelor, doctori care să aleagă ce pacienți merg pe ventilație mecanică și care nu, și sute de morți zilnice inevitabile-sublinierea mea), vrem să muncim!” Rețelele sociale, forumurile și rubricile de comentarii ale site-urilor sunt pline de o emoție negativă față de guvern.

Revenind, la ora aceasta, centrele urbane ale României, punct de pornire a transformărilor radicale postdecembriste (Convenția din 1996, Alianța D.A. din 2004, ”Suntem eroi în turul 2” din 2014) erau obișnuite cu un alt ritm al vieții: populația pleca care încontro în concedii, vacanțe, lumea se relaxa în restaurante, hoteluri cu priveliști de neuitat, plaje hiperaglomerate, făcea poze, își stabilea relaxarea sufletească în ritm propriu. Deja ritmul a fost tulburat de aniversări, celebrări și conferințe în sistem online.


”Dă-mi libertate sau moarte” spune un slogan devenit brusc apetisant. Revolta populară a ”oamenilor liberi” (termen ideologizant ieșit din Revoluția Franceză și clamat ulterior de multe mișcări protestatare) fierbe la foc mic, dar sigur, și doar ingrediente speciale o pot face să se reverse: măsuri prost gândite de guvern, imagini mediatizate cu vectori ai guvernului care nu respectă ei înșiși măsuri de restricție aplicate populației, confruntări în pregătire cu forțele de ordine.


Cu toate acestea, partea moderată a opoziției, căci ea există!, față de COVID-19 este conștientă că acest guvern a fost adus la putere tocmai de ei și se gândesc că protestele de stradă nu pot avea alt efect previzibil, în logica ultimilor ani, decât restaurarea ciumei roșii.


Valul 2 al pandemiei în România va veni la toamnă, care anul acesta pare că vine mai repede, fiind amplificat de vremea rece specifică anotimpului (cumul exploziv de COVID-19, gripă și răceală), iar la toamnă, în septembrie, se va anunța de către guvern anularea alegerilor generale din acest an. Eu sunt de părere că abia acest anunț va face să se reverse incontrolabil revolta populară împotriva guvernului: refuzul de a se oferi modalitatea democratică și constituțională de a exprima just nemulțumirea față de guvern.


Singura mea îngrijorare serioasă, desigur dincolo de îmbolnăvirea celor apropiați, este că această emoție negativă față de guvern va putea fi capitalizată de populiști și demagogi în stilul lui Adolf Hitler care a pus mâna pe putere folosind un discurs apetisant pentru milioanele de germani afectați de Marea Criză bursieră din 1929 și de reparațiile de război colosale plătite Antantei după Primul Război Mondial.


Orice revoltă sau revoluție a avut succes doar prin apariția unor lideri, or, revolta populară anti-COVID-19 nu are lideri!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu