Despre hamsiile din presă (I)

Din galeria de personaje ce aparţin Comediei Mediatice fac parte următoarele tipuri:
1. Jurnalistul care s-a pus bine cel puţin cu puterea şi care însoţeşte de cele mai multe ori delegaţii oficiale prin ţări exotice, totul plătit bineînţeles din bani publici.
2. Jurnalistul care are stabilite ziua, ora şi locul pentru întâlnirea cu politicianul local care caută susţinere în presă. De cele mai multe ori, politicianul dă dovadă de patriotism şi plăteşte şpaga mediatică în lei. Oamenii de afaceri care mai sunt şi politicieni plătesc în euro. Se foloseşte foarte rar plata pe card. Se preferă o comunicare directă.
3. Jurnalistul care primeşte locuinţă de la primărie dacă susţine, nu contează dacă pe bune sau doar interesat, un primar care are mulţi bani publici de dat la "prieteni". Colegii de breaslă apleacă capul, suspină şi-l înjură pe furiş.
4. Jurnalistul care de ziua lui primeşte un Audi de la un politician pe care îl apără. De cele mai multe ori, acest tip se găseşte în presa de la Bucureşti.
5. Jurnalistul care e sunat de fiecare dată când se termină o şedinţă de partid. Bine motivat financiar, jurnalistul scrie orice îi spune patronul.
6. Jurnalistul care pare că scrie din convingere, dar care la primul teanc de euro fluturat sub nas schimbă rapid barca şi copilul/ copiii se trezeşte/ trezesc fie cu o bicicletă ori cu un calculator. Jurnaliştii vicioşi folosesc "salariul indexat" pentru a-şi duce amanta/soţia la Paris sau la Praga pentru 3 zile de nu ştiu ce într-un weekend. Frecvent la EVZ. Dar nu numai.
7. Jurnalistul care întoarce totul în favoarea patronului aşa încât face negrul să pară alb. Acest tip beneficiază de cele mai multe recompense. Este tipul maximalist, profesionalizat. Este patriarhul breslei.
8. Jurnalistul de tip fundamentalist care atacă pe toata lumea şi nu acceptă niciun fel de stimulente financiare/materiale. "Băieţii" au "grijă" de el. Că doar nimeni nu e sfânt şi intangibil.
9. Jurnalistul care devine purtător de cuvânt/şef la Biroul de Relaţii Publice atunci cand patronul devine bugetar şi câştigă democratic alegerile. Se aplică primarilor, parlamentarilor, premierilor, şefilor de partide şi preşedinţilor.
10. Jurnalistul care scormoneşte cu tenacitate prin arhive, hârţoage şi face un dosar(uneori cu informatii privilegiate, amatorii fac din zvonuri şi speculaţii dovezi qvasi-existente, e vorba aici de logică) cu care şantajează cel puţin un politician local cu legături în mediul de afaceri.De obicei, devine manipulat pe parcurs de adversarul politic al şantajatului. Şantajatul trebuie sa voteze la un moment dat în favoarea unei chestiuni sensibile, după cât de serioase sunt dovezile din dosarul de santaj.
Dacă mai găsesc vreun tip de jurnalist, îl trec cu Later Edit.
Cel mai simpatic tip de jurnalist mi se pare tipul no. 6.