Scrisoare deschisa lui Dumitru Oprea

Iaşi, 5 iunie 2008

Scrisoare deschisă lui Dumitru Oprea

Nu aţi spus niciodată nimic despre activitatea Dumneavoastră de dinainte de 1990. În perioada în care intelectuali de marcă ai Iaşului erau persecutaţi în mod sistematic de agenţii regimului comunist, nu se ştie care era poziţia Dumneavoastră în cadrul regimului.

Cetăţenii au dreptul să ştie şi cu ce v-aţi ocupat înainte de 1990, inclusiv pe plan politic.

Aţi fost membru de partid sau al UTC? Aţi deţinut funcţii de conducere în UTC sau în PCR?

Într-un interviu din 31 august 2006, publicat în Ziarul de Iaşi, Viorel Barbu, rector al Universităţii Cuza între 1981 şi 1989, declara că existau schimburi academice cu o serie de universităţi printre care Universitatea din Nebraska, Omaha. Conform CV-ului Dumneavoastră postat pe portalul Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor, aţi făcut trei vizite în scop profesional în Nebraska între 1993 şi 1999. CV-ul postat pe site-ul Parlamentului European arată că în 1993 aţi primit titlul de cetăţean de onoare al Statului Nebraska, şi că în 2002 vi s-a acordat distincţia de Doctor Honoris Causa la Universitatea Nebraska din Omaha.

Aţi fost plecat din România înainte de 1990? Dacă da, unde, când, cum şi în ce scop? Mi se pare curios că aţi primit titlul de cetăţean de onoare al Statului Nebraska în anul în care aţi făcut prima vizită declarată acolo. Cu ce aţi contribuit la dezvoltarea Statului Nebraska într-un singur an încât aţi fost recompensat cu acest titlu?

Pretindeţi că sunteţi un om politic de dreapta, un liberal sau un democrat-liberal. Este opţiunea Dumneavoastră. Care a fost poziţia Dumneavoastră în cadrul regimului comunist de dinainte de 1990? Aţi fost persecutat pentru convingerile Dumneavoastră politice? Care au fost acelea? Niciodată nu aţi lămurit public aceste chestiuni.

Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când tinerii României au scris ISTORIA?

Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când studenţii din Iaşi au iniţiat pe 17 februarie 1987 o mişcare de protest împotriva condiţiilor de trai improprii? Ce aţi făcut atunci?

Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când în decembrie 1989, pe străzile din Timişoara şi din Bucureşti, protestul social şi politic al miilor de tineri a fost întâmpinat cu forţa armelor de trupele loiale regimului Ceauşescu? Unde eraţi, domnule Oprea, când sute de tineri şi-au dat viaţa pentru triumful democraţiei şi pentru alungarea comunismului? Unde eraţi când comuniştii au provocat baia de sânge ce a îngrozit comunitatea internaţională? Ce aţi făcut atunci?

Unde eraţi, domnule Oprea, în timpul protestelor din Piaţa Universităţii din Bucureşti din 22 aprilie- 15 iunie 1990? Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când Iliescu a asmuţit minerii împotriva protestatarilor care cereau demisia sa şi democratizarea rapidă a ţării? Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când mii de tineri au fost agresaţi de minerii comandaţi de Miron Cozma? Unde eraţi, domnule Oprea, atunci când sediul PNL a fost distrus de mineri în stare de ebrietate şi conduşi de agenţii lui Iliescu?

Unde eraţi, domnule Oprea, în timpul celei mai mari greve studenţeşti din România, aceea din toamna lui 1995, pornită împotriva refuzului guvernului Văcăroiu de a amenda Legea Învăţământului? Să vă aduc aminte, domnule Oprea, că organizaţiile studenţeşti din ţară au reuşit să împună guvernului Văcăroiu modificarea Legii Învăţământului prin introducerea unor prevederi esenţiale pentru învăţământul superior de acum? Autonomia universitară şi reprezentarea studenţilor în structurile de conducere ale universităţilor sunt cele două mari câştiguri ale celei mai mari greve studenţeşti din România. Unde eraţi, domnule Oprea, când toate acestea se întâmplau cu ajutorul tinerilor?

Unde eraţi, domnule Oprea, când studenţii au scris ISTORIA? În 1987, în 1989, în 1990 şi în 1995? Cu ce aţi contribuit Dumneavoastră atunci la eforturile de decomunizare a României ce erau împiedicate prin violenţă şi prin asmuţirea populaţiei împotriva protestatarilor anti-comunişti de către neocomunişt? Aţi tăcut? V-aţi ascuns?

La sfârşitul lunii aprilie anul trecut, ambasadorul României în Austria, domnul profesor Andrei Hoişie, primea decizie de poliţie politică de la Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Dânsul depusese la Universitate o declaraţie pe proprie răspundere conform căreia nu a colaborat cu Securitatea. De ce nu l-aţi deferit justiţiei pe Andrei Hoişie pentru fals în acte publice? Sau spusese adevărul în declaraţie? Ce convenabil că verdictele date în baza legii CNSAS au fost declarate nule de drept de către Curtea Constituţională, nu? În felul acesta aţi fost eliberat de povara de a acţiona în interesul dreptăţii. Nu cumva chiar Sergiu Andon lăuda în paginile „Adevărului” civismul minerilor veniţi să planteze panseluţe în Piaţa Universităţii pe 13 iunie 1990? Bun, dar din aprilie 2007 până în ianuarie 2008 aţi avut atâta timp ca să-l aduceţi în faţa justiţiei pe Andrei Hoişie pentru fals în acte publice... De ce nu aţi făcut nimic în acest sens?

Există undeva cineva, o persoană, un grup de persoane sau o instituţie, care poate deţine informaţii compromiţătoare despre activitatea Dumneavoastră de dinainte de 1990, activitate care să fi încălcat drepturile omului? Sunteţi şantajabil, domnule Oprea? Vă are cineva la mână? Sunteţi marioneta grupurilor de interese ilegitime (sau, dacă tot este la modă termenul, a sistemului ticăloşit)? Dacă nu, de ce păstraţi o tăcere absolută privind activitatea Dumneavoastră de dinainte de 1990? Asumaţi-vă trecutul! Spuneţi ce aţi făcut din punct de vedere politic şi profesional înainte de 1990.

Pe 15 iunie 2008 se împlinesc 18 ani de la reprimarea sângeroasă a protestelor din Piaţa Universităţii. Arătaţi în mod public că nu aţi avut de-a face în niciun fel cu regimul comunist şi că trecutul Dumneavoastră de dinainte de 1990 este imaculat. Dacă tot vă prezentaţi ca o personalitate a viitorului şi a progresului, să ştim şi noi, alegătorii, acest lucru. Măcar cu atât ne sunteţi dator. Atât celor vii, cât şi celor plecaţi dintre noi pentru o lume mai cinstită, mai corectă, mai bună.

Un golan

Update 1: Scrisoarea nu a fost trimisa si d-nei/d-rei Loredana Popovici de la IasiInfo. Faptul ca Dumneai prezinta Scrisoarea ca si cum ar fi fost scrisa de ea este de natura sa arate profesionalismul de slaba calitate cu care activeaza in presa ieseana. Mai mentionez ca nu am trimis Scrisoarea niciunei adrese de aici. Trebuia mentionat daca nu sursa, macar faptul ca am semnat-o "un golan" in cuprinsul articolului de pe site.
Update 2: Primele reactii sunt de la simpatizantii online ai d-lui Oprea, inclusiv de la poetul iesean Bogdan Baghiu.
Update 3: Reactie din partea domnului Vaman, asistent al d-lui Oprea la Parlamentul European si fost sau actual angajat in administratia UAIC in timpul ultimului mandat al d-lui Oprea. Avem reactii puternice din partea domnilor Baghiu si Vaman, dar parca lipseste cineva. A, maestrul Valy Greavu nu si-a precizat inca pozitia.