Atenţie la body language, proxemică şi analiză tranzacţională

Mulţi dintre noi comunicăm fără să vrem prin limbajul corpului. Prin gesturi, prin mimica feţei. Uneori vorbele noastre pot fi în contradicţie cu ceea ce comunică corpul nostru. Felul în care ne uităm la o persoană, dacă şi cât timp ne uităm în ochii ei în timpul unei conversaţii. Cum ne aşezăm la o negociere, cum interacţionăm cu oameni noi la evenimente sociale, cum ne comportăm îm mijloacele de transport în comun. Iată doar unele din elementele cărora li se dă astăzi din ce în ce mai multă atenţie de către specialiştii în comunicare şi în marketing politic.
De exemplu: aţi observat vreodată că la un eveniment social tindeţi să vă aşezaţi diametral opus faţă de persoanele pe care nu le cunoaşteţi? Reacţionaţi aşa deoarece vreţi să aveţi câmp vizual liber în ceea ce priveşte acea persoană pentru a nu vă simţi ameninţaţi. O reminiscenţă a primitivităţii, cică.
De exemplu: v-a deranjat vreodată că persoanele cu care staţi de vorbă faţă-n faţă nu se uită aproape deloc în ochii voştri?
Sau: aţi observat că unii oameni au tendinţa de a-şi ţine în public mâinile îmbrăţişate? De cele mai multe ori această poziţie a mâinilor indică fie refuzul de a comunica, fie clamarea unui raport ierarhic.
Corneliu Vadim Tudor îşi atinge foarte des nasul când apare la televizor. Gestul său indică mitomania, ipocrizia.
Traian Băsescu când întâlneşte un romând de rând se apleacă uşor înspre acesta. Gestul acesta vrea să demonstreze deschidere, înţelegere, colaborare.
Ciupitul obrazului indică oboseala.
Mişcări rapide ale degetelor şi ale mâinii indică stres, trac sau o presiune psihică deosebită.
Capul băgat între umeri indică timiditate.