Președintele Austriei Alexander Van der Bellen a hotărât convocarea de alegeri parlamentare anticipate în luna septembrie ca urmare a solicitării cancelarului Sebastian Kurz.
Tânărul cancelar austriac, fost ministru de Externe, Sebastian Kurz, conduce o coaliție majoritară dintre Partidul Poporului din Austria, ÖVP, centru-dreapta și Partidului Libertății din Austria, FPÖ, extrema-dreaptă.
Solicitarea cancelarului Kurz vine pe fondul apariției în presa vest-europeană a unui material de compromitere vizând pe liderul aliatului cancelarului, care are fi făcut trafic de influență cu implicații politice și mediatice într-o vilă capcanată din Ibiza cu pretinsa fiică a unui oligarh rus.
Înainte de criza guvernamentală din Austria, în cadrul negocierilor privind portofoliile ministeriale, Ministerul de Interne a revenit aliatului de extremă-dreaptă, FPÖ.
Ceea ce trece sub tăcere întreaga presă de limbă engleză, franceză și germană este campania de intimidare a Ministerului austriac de Interne din august 2018 asupra echivalentului austriac al SRI, BVT, Bundesamt für Verfassungsschutz und Terrorismusbekämpfung, Oficiul Federal pentru Apărare a Constituției și Antiterorism, prin scotocirea prin birourile de la sediul central al BVT.
Vecinii UE ai Austriei sunt: Germania, Italia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, la care se adaugă vecinii non-UE Elveția și Liechtenstein.
Atât în Austria, cât și în Germania, Italia, Ungaria și Slovenia forțele populiste, eurosceptice, rusofone sunt în creștere continuă de la valul imigraționist dinspre Orientul Mijlociu. La care se adaugă facțiuni emergente în Franța, Belgia și Olanda.
În Germania, AfD, extremă-dreaptă, este a treia forță politică, în Italia Legua și Movimento Cinque Stelli formează un guvern populist, eurosceptic, rusofon, cu puternice accente de extremă-dreaptă. În această paradigmă eurosceptică pot fi plasate și partidele aflate la guvernare în Ungaria și Slovenia.
Operațiunea de compromitere din Austria este opera serviciilor secrete germane.
În Germania, cele mai puternice servicii secrete sunt: BfV, Bundesamt für Verfassungsschutz, Oficiul Federal pentru Apărarea Constituției, echivalentul SRI de la noi, și BND, Bundesnachrichtendienst, Serviciul Federal de Securitate, echivalentul SIE și al DGIA combinate, de la noi.
Scopurile operațiunii germane din Austria:
-destabilizarea extremei-drepte din Austria bine reprezentate la nivel guvernamental
-provocarea de falii și iscarea unui efect de domino prin care forțele de extremă dreaptă, populiste, eurosceptice sau rusofone din Europa de Vest, Centrală și de Est să scadă în influență
-sprijin pentru forțele de centru și de dreapta din Europa de Vest aflate în declin electoral pentru alegerile europene de luna aceasta
-sabotarea eforturilor americane de coalizare a partidelor de extremă-dreaptă în Parlamentul European cu scopul desființării Uniunii Europene, deziderat clamat atât de Steve Bannon, cât și cercurile neoconservatoare din SUA
-sabotarea eforturilor rusești de învrăjbire a țărilor din UE, aliate cu SUA în privința sancțiunilor pentru anexarea ilegală a Crimeei
-afirmarea primatului german în chestiunile esențiale europene.
Revenind la Germania, degeaba urlă slugile pe la televiziunile băștinașe că, în România, serviciile se implică în politică, deoarece fenomenul se observă în prezent și la ”democrațiile occidentale consolidate”.
Pe fondul disensiunilor din august-septembrie 2018 (observați potrivirea cronologică cu evenimentele din Austria), dintre cancelarul german Angela Merkel și șeful SRI german Hans-Georg Maaßen și pe fondul dezvăluirilor de presă că șeful SRI german s-a întâlnit cu lideri ai AfD, neonazist, și al existenței de simpatizanți neonaziști în rândul Armatei Germane (de unde o masivă campanie de epurare), șeful SRI german a fost retrogradat în funcția de secretar de stat în Ministerul german de Interne.
Conflictele implicând componenta politică, militară și de servicii secrete din rândul Marilor Puteri europene ale NATO au dus la slăbirea Alianței, iar serviciile secrete germane participă la o campanie concertată de slăbire a forțelor sponsorizate atât de SUA, proiectul Bannon la care s-a raliat și colonelul Dragomir de la SRI, cât și de către Rusia, care finanțează și mediatizează prin RT și Sputnik tendințele eurosceptice.
Germania caută să proiecteze un nou scenariu de apărare colectivă în Europa, în afara unui NATO dezbinat, dar cuprinzând proiectul Armatei Europene.
”Dezbină și stăpânește” este un dicton latin, implementat im-pe-ca-bil de către Germania.
Nu există indicii credibile potrivit cărora criza guvernamentală din Austria ar fi opera Rusiei (nu-i servește la nimic) sau a SUA.
Nu este exclus să-și fi adus aportul la acest scenariu și serviciile secrete franceze (interesate de efectul de domino al scandalului austriac) întrucât Președintele Macron este confruntat cu un val de contestare națională, puternic infecțios pentru țările din jur, având în centru pe Vestele Galbene, cu accente eurosceptice și anti-capitaliste, mai puțin rusofone sau neonaziste.
Presa din Germania, Austria, Franța și Marea Britanie exploatează puternic subiectul pentru a dinamita euroscepticismul care ar putea prelua controlul, pentru prima dată în istorie, asupra Parlamentului European.
Asistăm, așadar, nu numai la sindromul ”dușmanul din interior” (serviciile secrete interne din Austria și Germania având ca obiectiv nominal ”Apărarea Constituției”), cât și asupra individualizării rivalului ideologic al democrațiilor occidentale.
Este binecunoscut faptul că presa aservită guvernelor occidentale servește mesaje populației consumatoare de știri online, mesaje ambalate în prealabil de către serviciile secrete.
Este cu atât mai credibilă analiza mea, cu cât configurațiile politice din Parlamentul European au consecințe nu numai asupra politicii de securitate colectivă în Europa, dar mai ales asupra propriilor strategii globale de influențare ale Marilor Puteri europene.
Criza guvernamentală din Austria este o repetare a anexării acestei țări de către Reich-ul nazist, operațiune dusă la bun sfârșit, de data aceasta, nu prin mijloace militare, ci prin tehnologiile secolului 21, dovedind că Germania nu a renunțat vreodată la aspirațiile sale de dominare continentală. Încurajată desigur și de discursurile anti-europene și anti-NATO pline de vitriol ale președintelui SUA, Donald Trump.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu