Alegeri parlamentare la Primărie

Alegeri parlamentare la Primărie- editorial de Marius Nitu de la Gandul

Turul doi al alegerilor din Bucureşti va fi, practic, avanpremiera parlamentarelor. Vor participa două partide, mari şi late – PD-L şi o vastă coaliţie anti-Băsescu, adică anti-PD-L. Blaga conduce la mustaţă în faţa lui Oprescu, dar va avea viaţă grea. Candidatul PD-L a alergat şi a recuperat terenul cu două ghiulele agăţate de picior: pe de-o parte, a fost greaua moştenire preluată de la Videanu, constând în special în borduri şi trafic greu, la care s-a adăugat prigonirea lui Oprescu de către „sistemul ticăloşit”. Culmea, tot colegul Videanu era să-l îngroape şi mai rău pe fostul ministru de Interne, lăsând RADET-ul să anunţe, de capul lui, oprirea apei calde în Bucureşti taman de alegeri. Apa rece la duş era un stimul electoral care putea răcori mulţi simpatizanţi PD-L, dar s-au luat măsuri. Imediat, regia a găsit „soluţii tehnice alternative”, miracol care nu s-a întâmplat în alţi ani. În turul doi, va fi, din nou, o cursă cu handicap.

Grosul simpatizanţilor PSD şi PNL vor merge cu Oprescu, Blaga fiind perceput ca omul lui Băsescu, iar înfrângerea acestuia e un obiectiv comun. Astfel, Oprescu, deşi a reuşit să-şi dea singur în cap cu autostrada suspendată, dreaptă şi paralelă cu inelul median al şoselei de centură, pare avantajat. De altfel, Sorin Oprescu a lăudat deja programul pentru trafic al lui Orban şi măsurile sociale ale lui Diaconescu şi a vorbit de creatura „Blaga-Videanu”. Dacă doctorul Oprescu reuşeşte să inducă ideea că în turul doi nu se alege un edil, ci e o alegere între două partide, PD-L şi conglomeratul anti PD-L, atunci are şanse mari. Culmea e că această strategie ar fi contraproductivă dacă ar fi dusă la extrem. Astfel, sprijinul oficial al PSD-ului şi al lui Ion Iliescu, clamat obsesiv, i-ar putea face rău fiului rătăcitor, pentru că ar speria electoratul liberal. În plus, asta i-ar permite preşedintelui să prezinte totul ca o alegere în alb şi negru, adică o alegere între Traian Băsescu şi Ion Iliescu. În rest, alegerile locale din România au respectat principiul conform căruia cel mai bun candidat e cel în funcţie. Deja îl cunoaşte lumea, mai dă o panseluţă, o văruială, o fântână arteziană pe ultima sută de metri şi le dă handicap la adversari. Astfel, în Bucureşti, vechii Onţanu (PSD), Negoiţă (PD-L), Chiliman (PNL), Vanghelie (PSD) şi Poteraş (PD-L) au câştigat din turul întâi sau intră pe cai mari în turul doi. Trebuie să ai celebra strategie a lui Inimăroiu „PUI, PAI, CRI, Priveşte! Sectorul 4 înfloreşte!”, să zici că eşti acţionat de „butoane Turbo” ca să-ţi anulezi astfel de avantaje şi să te zbaţi undeva pe la 7%. Vidul de la Sectorul 4 a fost ocupat de Piedone, un fost OPC-ist specializat în storcoşirea roşiilor găsite fără acte prin pieţe. Vanghelie care este are şanse mari în faţa lui Bodu, un fost şef pe la Finanţe, care habar nu are să calculeze TVA-ul. În rest, Mazăre îşi păstrează coroana şi sceptrul, pardon, pixul la Constanţa, la Cluj Boc e mare, cu 75%, Timişoara rămâne a lui Ciuhandu, iar Iaşiul pare că-l mai vrea pe Nichita.În toate aceste calcule, cu Oprescu şi Blaga, cu Vanghelie şi Bodu, cu Piedone şi Radu Silaghi, o singură variabilă poate fi ignorată – priceperea în administraţie a candidaţilor. Aceasta este care este, dar, în România, faţa de partid a candidatului contează.