Un moment jenant

Probabil ştiţi că ieri am fost în Iaşi pentru diverse treburi. M-am întâlnit cu prietenii mei din Iaşi la o bere, o cafea, un suc, o bârfă. Domnişoara care ne-a servit se uita un pic cam insistent la mine, cel puţin aşa mi s-a părut. Nu ştiam de ce. Când să plecăm, domnişoara mă întreabă dacă numele meu nu cumva este Paul. M-am blocat. Unul din prieteni, cu o deosebită prezenţă de spirit, confirmă bănuielile fetei. Domnişoara continuă cu acest "interogatoriu nemilos" şi mă întreabă dacă nu cumva am fost în Consiliul Facultăţii de Litere. Eu ştiu că am fost, ştiu şi prietenii mei. Am găsit resurse ca să răspund, confirmând că am avut în trecut această calitate. După ce am oferit răspunsul, mai că am luat-o la goană din local, în ciuda faptului că încă mai şchiopătez uşor. Îmi era aşa de jenă. De ce? Pentru că nu am făcut nimic ca să-i ajut pe colegii mei cât timp am fost în Consiliul Facultăţii de Litere. Am încercat dar n-am reuşit, motivele ţin de domeniul trecutului. Da, recunosc, ca şi student reprezentant am fost incompetent, dar ca blogger sper să fiu bunicel. De multe ori, în viaţă, trebuie să-ţi asumi cu curaj unele eşecuri. Eu nu reuşesc întotdeauna.