Cum este să fii basarabean?
Cum este să ştii că odată ajuns să lucrezi în România eşti tratat uneori cu dispreţ?
Cum este să vezi că bunicii sau părinţii tăi sunt nostalgici după comunism?
Cum este să fii global, digital?
Cum este să fii tânăr?
Cum este să fii student la USM, Universitatea de Stat din Chişinău?
Cum este să fii jurnalist într-o ţară europeană recent eliberată de sub comunism?
Cum este să ştii şi şi română şi rusă şi engleză, fără a locui în România?
Cum este să crezi şi să speri că Republica Moldova ar putea face parte din Uniunea Europeană alături de România?
Cum este să crezi că eşti aşteptat cu braţele deschise în România şi să afli că eşti considerat cetăţean român second-hand?
Eu trebuie să ajung la Chişinău cândva cumva. Eu cred că România poate beneficia de plusvaloarea pe care o aduc tinerii din RM care învaţă sau lucrează în România. Sufletul României trebuie să fie întinerit cu speranţă şi responsabilitate. România a devenit un corp depravat îmbătrânit înainte de vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu