România adevărată: Îngheţata şi fraţii

Am fost azi-dimineaţă să fac cumpărăturile în piaţă. Am asistat la un moment deosebit de înduioşător. O mamă cu doi băieţi după ea, unul mic şi unul mare, plin de sacoşe. Era destul de cald. Era pe la 11.
Cel mic, văzând atâta lume cumpărând îngheţată, tot trăgea de maică-sa că vrea şi el îngheţată. Ea, femeie necăjită, pe la 30 de ani, îi răspundea: nu avem bani pentru 2 îngheţate că nu pot să-ţi iau doar ţie şi fratelui tău mai mare nimic. Până la urmă, s-a înduplecat şi a luat o îngheţată pentru cel mic. Vă închipuiţi câtă fericire pe cel mic. Tot mâncând cu poftă şi trăgând cu ochiul la frate-său mai mare, l-a văzut cam bosumflat.
Cu maximă mărinimie, cel mic s-a oferit să împartă îngheţata cu fratele mai mare. Doar că acesta vrând să se dea dur, rece şi forţos, a refuzat. Cel mic a început să plângă. La care, impresionat, fratele cel mare a acceptat oferta prichindelului şi a gustat şi el din îngheţată ca să-i facă pe plac frăţiorului.
Nu cred că mama celor doi eroi a observat episodul, probabil număra banii rămaşi ca să vadă ce trebuia să cumpere mai puţin.
România mai are şanse, mici dar are. Important este ca la nivelul individului să mai rămână ceva valori morale.