Cazul de la Botoşani este emblematic. România dispare sub povara unei conştiinţe ipocrite.

Cazul de mai jos mi-a fost relatat de către un oficial al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Anul trecut un om din Botoşani şi-a pierdut locul de muncă. Deoarece nivelul veniturilor nu le mai permitea să rămână la oraş, s-au mutat la ţară. Pentru a-şi întreţine cei 3 copii părăsiţi de mamă, muncea cu ziua. La un moment dat, n-a mai fost chemat să muncească cu ziua şi n-a mai avut de unde să-şi hrănească copiii. Într-o seară, a sărit gardul unui vecin şi a furat 20 de ştiuleţi de porumb pentru a le da ceva de mâncare copiilor. Vecinul l-a prins în flagrant şi i-a dat o mamă de bătaie, soră cu moartea. A stat 3 luni în comă. Când a ieşit din comă, a fost dat în judecată de vecin. Pentru că vecinul şi-a angajat avocat, iar el a avut unul din oficiu, pedeapsa dictată de Tribunalul din Botoşani a fost de 4,5 ani de închisoare cu executare.
Întrucât copiii săi au rămas fără tată ca întreţinător, gardienii de la închisoarea unde este încarcerat omul au decis să pună mână de la mână şi să aibă ei grijă de copiii omului: trimit bani în fiecare săptămână unei femei din sat care vine şi face de mâncare copiilor zilnic şi le spală hainele. Directorul penitenciarului este în legătură permanentă cu şcoala unde învaţă cei 3 copii şi-l ţine pe om la curent cu situaţia şcolară a copiilor.