luni, 11 iulie 2011

Despre (in)corectitudinea băncilor

Avem următoarea situaţie:

Un cetăţean român solicită un card în euro de la o bancă românească. Acest cetăţean foloseşte cardul 2 ani. Banca îşi ia comisioanele. Cetăţeanul este conştient de acest lucru.
La expirarea cardului, cetăţeanul primeşte acasă un nou card, fără a-şi fi exprimat în scris dorinţa de a-i fi reînnoit cardul vechi.
Imediat ce primeşte cardul nou acasă cetăţeanul vrea să-l restituie băncii. Dar uită să mai meargă la bancă. După 12 luni, cetăţeanul găseşte cardul pe care nu l-a folosit deloc de la reînnoire într-un sertar din locuinţă şi merge la bancă. Acolo el constată că este dator băncii care i-a emis cardul cu 40 de euro, deşi nu a folosit cardul.

Întrebări:
1. De ce unele bănci reînnoiesc cardurile în euro fără ca acest lucru să fie solicitat în mod expres?
2. Ce bază legală este folosită de bănci pentru a solicita comisioane pentru un card nefolosit 12 luni?
3. Un cetăţean aflat în situaţia de mai sus poate apela la protecţia consumatorului sau la instanţe pentru a sancţiona posibilele practici abuzive ale băncii?

Niciun comentariu: