Umbrele spionajului românesc (I): Cifrorul Constantin Răuţă de la DIE, condamnat la moarte

CURTEA MILITARĂ DE APEL
APEL
Dosar nr. 43/81/2008

DECIZIA NR.14
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2008

C U R T E A

constată că la data de 13 aprilie 2007 condamnatul Răuţă Constantin - prin avocat - a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr.133/2 septembrie 1974 în dosarul nr.450/f/1974 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi s-a adresat cu aceasta Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti; temeiul invocat a fost numai cel din art. 394 alin.(1) lit.a) C. proc. pen. conform căruia „revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei” solicitând admiterea cererii de revizuire atât cu privire la latura penală cât şi la cea civilă, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea celor trei infracţiuni pentru care a fost condamnat şi înlăturarea pedepselor complementare de confiscare totală a averii şi a degradării militare.
În motivare revizuientul a arătat că în anul 1973 a fost încadrat ofiţer la D.I.E. şi instruit să facă spionaj; în luna noiembrie a aceluiaşi an, în timpul unei vizite oficiale, a cerut şi a primit azil politic în S.U.A. La sfârşitul anului 1974 fosta lui soţie l-a informat că ea împreună cu copilul vor fi evacuaţi din locuinţă. După evenimentele din decembrie 1989 care au avut loc în România Răuţă Constantin a solicitat şi a primit viză de intrare în ţară, eliberându-i-se paşaport. În toamna anului 2000 a cerut instanţei civile restituirea apartamentului confiscat, ocazie cu care a aflat de existenţa sentinţei penale prin care fusese condamnat la pedeapsa cu moartea şi confiscarea totală a averii pentru infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete prevăzută de art. 157 alin. (1) C. pen., la 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 5 ani pentru infracţiunea de refuzul înapoierii în ţară prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. şi la 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. timp de 5 ani pentru infracţiunea de dezertare prevăzută de art. 332 alin. (1) C. pen., şi degradarea militară.
În cererea de revizuire condamnatul a mai arătat că sentinţa de condamnare nu i-a fost comunicată şi a făcut următoarele precizări:
- şedinţa de judecată în care s-a pronunţat sentinţa de condamnare a lui s-a desfăşurat în secret, nu a cunoscut acuzaţiile aduse, nu a putut să îşi exercite dreptul la apărare şi nici la calea de atac fiind încălcate, în opinia sa, dispoziţiile Codului de procedură penală şi drepturile omului reglementate de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
- prin Decretul-Lege nr.6/7 ianuarie 1990 a fost abrogată pedeapsa cu moartea iar prin Decretul-Lege din 4 ianuarie 1990 au fost amnistiate infracţiunile politice prevăzute în Codul penal şi legile speciale;
- instanţa de judecată la data condamnării, a fost lipsită de rol activ şi a reţinut vinovăţia lui, deşi din probele administrate nu rezultă cu certitudine că faptele pentru care a fost condamnat au fost săvârşite de el;
- în legătură cu infracţiunea de trădare prin transmiterea de secrete de stat, instanţa a apreciat greşit că faptele sunt dovedite, probele fiind neconcludente;
- referitor la infracţiunea de dezertare prevăzută de art. 332 alin. (1) C. pen. revizuientul susţine că nu s-a dovedit faptul că organul de urmărire penală a dispus începerea urmăririi penale cu îndeplinirea cerinţelor legii, astfel că cele reţinute în sarcina lui „nu pot fi considerate legitime”;
- cu privire la infracţiunea de refuzul înapoierii în ţară prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. nu s-a făcut dovada că el a fost trimis în străinătate cu însărcinare de stat sau de interes obştesc, absenţa de la serviciu fiind săvârşită fără intenţia de încălcare a dispoziţiilor legale, fapta neîntrunind elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
În concluzie, revizuientul a arătat că hotărârea este lipsită de orice temei legal, solicitând admiterea cererii şi anularea sentinţei cu consecinţa achitării lui şi înlăturarea măsurilor complementare privind degradarea militară şi confiscarea totală a averii.
La data de 17 octombrie 2007 (fil. 9 - dosar nr.60/753/2007 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti) parchetul militar de pe lângă această instanţă prin concluziile formulate a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată deoarece nu s-a făcut dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei referitoare la Răuţă Constantin, invocarea modificărilor legislative ulterioare anului 1989, cât şi aspectele arătate putând fi luate în discuţie într-o altă cale extraordinară de atac (dar care în prezent este abrogată).
Cererea de revizuire, concluziile procurorului militar şi dosarul cauzei cu toate actele au fost înaintate conform art. 399 alin. (5) C. proc. pen. la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti – instanţă competentă să soluţioneze cauza.
Prin sentinţa nr.5/21 ianuarie 2008 în dosarul nr.60/753/2007 al T.M.T.B. a fost respinsă cererea de revizuire cu motivarea că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar la analiza din oficiu a hotărârii nu subzistă nici celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b) şi c) C. proc. pen.
Deşi sentinţa atacată cu apel în prezent a fost pronunţată la 21 ianuarie 2008 iar dovezile de comunicare a acesteia poartă data de 23 ianuarie 2008 (fil. 30, 31, 32 - dosar T.M.T.B.), împotriva hotărârii Răuţă Constantin a declarat apel la 19 august 2008. În motivarea căii de atac a solicitat „repunerea în termenul de apel în conformitate cu dispoziţiile art. 364 şi 365 C. proc. pen.” arătând în scris că el a lipsit la toate termenele de judecată cât şi la pronunţarea sentinţei, că instanţa de fond a dat o hotărâre pentru care revizuientul nu a fost legal citat - procedura de citare fiind îndeplinită la o adresă ce nu mai era de actualitate întrucât sediul cabinetului de avocatură unde „îşi alesese domiciliul” (adică locul de citare - conform art. 177 C. proc. pen.) a fost schimbat din strada XXX, depunând decizia Baroului Bucureşti în acest sens, că greşit nu s-a dispus afişarea citaţiei şi la uşa consiliului local conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen. şi nici citarea revizuientului la domiciliul din S.U.A.
Tot în scris s-a susţinut că instanţa a desemnat un apărător din oficiu deşi la dosar exista delegaţia de apărător ales şi că lipseşte încheierea de şedinţă din data de 21 ianuarie 2008 care, conform art. 305 C. proc. pen. ar fi trebuit întocmită, caz în care ne aflăm în prezenţa unei nulităţi absolute sancţionate de dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. pen.; s-a mai precizat că a fost înştiinţată Regia „Poşta Română” despre schimbarea sediului cabinetului de avocatură confirmându-se acest lucru cu adresa de la dosar.
Oral, apărătorii apelantului (la acordarea cuvântului în fond atât la data de 24 septembrie 2008, înainte de repunerea cauzei pe rol cât şi la data de 5 noiembrie 2008) au precizat că despre schimbarea sediului cabinetului de avocatură unde revizuientul şi-a ales locul de citare au încunoştinţat şi vecinii de la adresa vechiului sediu, dar nu şi instanţa care judeca această cauză.
Apelul nu este fondat şi va fi respins ca atare.
Din probele administrate în cauză şi anume: dosarul nr. 65622 - vol.I şi vol.II înregistrat în arhiva C.N.S.A.S. la nr. P.1524/I şi P.1524/II referitoare la Răuţă Constantin, actele privitoare la schimbarea sediului Cabinetului de avocat D.C., dovezile locului şi datei de comunicare a sentinţei atacate cu apel, Curtea reţine situaţia de fapt expusă mai jos.
Conform sentinţei nr.133/2 septembrie 1974 din dosarul nr.450/74 - Secţia fond al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, adreselor unităţii militare unde a fost încadrat, cererii sale de revizuire şi din „declaraţia notarizată pentru Curtea de Apel Militară” depusă de apărător la ultimul termen de judecată, reiese că în luna noiembrie 1973 revizuientul apelant era încadrat la U.M. 0920 - D.I.E., aparţinând Ministerului de Interne. La data de 24 noiembrie 1973 Răuţă Constantin a primit misiunea şi s-a deplasat în S.U.A. pentru a transporta valiza diplomatică; ajungând pe aeroportul din New York acesta a predat imediat organelor de poliţie americane valiza diplomatică în care se aflau date şi documente cu caracter „secret de stat” ce făceau parte din categoria celor care se refereau la munca operativă a organelor de securitate, la aparatura tehnică şi de specialitate din dotarea Ministerului de Interne folosită în scopul apărării secretului de stat, prevenirii scurgerii de informaţii şi depistării urmelor lăsate de persoanele interesate în pătrunderea la asemenea documente, divulgând misiunea primită; de la data menţionată nu s-a mai întors în ţară şi a lipsit nejustificat de la serviciu.
Prin sentinţa a cărei revizuire o solicită Răuţă Constantin acesta a fost condamnat la moarte şi confiscarea totală a averii pentru infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete prevăzută de art. 157 alin. (1) C. pen., la 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 5 ani pentru infracţiunea de refuzul înapoierii în ţară prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. şi la 7 ani închisoare, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 5 ani pentru infracţiunea de dezertare prevăzută de art. 332 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 65 C. pen. iar în baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a dispus degradarea militară a lui.
Curtea mai reţine că despre sentinţa a cărei revizuire o solicită, apelantul a luat cunoştinţă în toamna anului 2000 (fil. 3 alin. 8) dar nu a declanşat nicio cale ordinară de atac; în schimb, a formulat cerere de revizuire la data şi cu motivările deja arătate. Instanţa de apel a constatat şi faptul că începând cu data de 1 octombrie 2007 s-a aprobat domnului avocat D.C., titular al Cabinetului de avocat „D.C.”, schimbarea biroului de lucru din, strada XXX în Bucureşti, strada XXX.
În aprecierea deciziei ce o va pronunţa, Curtea a analizat motivele de apel sub două aspecte: primul priveşte numai argumentele invocate de apelant şi apărătorii lui referitoare la aspectele procedurale ce vizează numai desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare a sentinţei atacate, iar al doilea se referă la aspecte ce privesc fondul cererii de revizuire, activitate obligatorie pentru instanţă în realizarea efectului devolutiv al apelului conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. care prevede că „în cadrul limitelor arătate în aliniatul precedent instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept”.
Astfel:
1. În cererea de apel (fil. 3 - dosar nr. 43/81/2008 al Curţii Militare de Apel) s-a solicitat „repunerea în termenul de apel” conform art. 364 C.proc.pen.; această cerere va fi respinsă deoarece întârzierea în declararea apelului (de la 23 ianuarie 2008, data comunicării - fil. 30, 31 şi 32 - dosar nr. 60/753/2007 al T.M.T.B. - şi până la 19 august 2008, data înregistrării cererii de apel - fil. 3 - dosar C.M.A.) nu a fost determinată de vreo cauză temeinică de întârziere.
2. Deşi apelantul a formulat cerere de „repunere în termenul de apel” în temeiul art. 364 C. proc. pen., a menţionat şi art. 365 C. proc. pen. Deoarece sunt îndeplinite condiţiile acestui ultim articol referitoare la apelul peste termen (întrucât partea - apelantul revizuient - a lipsit atât la toate termenele de judecată aşa cum rezultă din încheierile de şedinţă şi din partea introductivă a sentinţei atacate, cât şi la pronunţare aşa cum reiese din sentinţă), Curtea apreciază că revizuientul Răuţă Constantin poate declara apel şi peste termen, motiv pentru care a stabilit că această cale de atac trebuie să intre în analiza instanţei de apel ca atare.
3. Revizuientul a comis faptele în timp ce era militar la o instituţie care nu a fost şi nu este nici astăzi demilitarizată (D.I.E. - în prezent S.I.E.); în atare situaţie competenţa de soluţionare a cererii revine instanţelor militare deoarece în cauză nu se aplică regula consacrată în art. 35 C. proc. pen., întrucât aceasta se referă la situaţia în care modificarea competenţei de soluţionare s-a datorat unei schimbări legislative cum s-a întâmplat cu „demilitarizarea” poliţiştilor şi a militarilor din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Astfel, în continuare militarii din cadrul Ministerului Apărării, S.R.I., S.I.E. - fostă D.I.E. - cum este şi Răuţă Constantin se înscriu în coordonatele art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., calitatea lui de militar la acea dată - nemodificată legislativ ca în cazul poliţiştilor etc. - atrăgând competenţa instanţelor militare, faptele comise având legătură cu atribuţiile de serviciu.
4. Primul motiv de apel se referă la nelegala citare a revizuientului deoarece:
a) locul unde el a fost citat nu mai era de actualitate întrucât adresa cabinetului de avocatură la care revizuientul şi-a ales „locul de citare” s-a schimbat din strada XXX în strada XXX, aici nefiind citat. Trebuie menţionat că în această cauză sunt valabile dispoziţiile art. 177 alin. (9) C. proc. pen. conform cărora „citarea altor persoane decât învinuitul sau inculpatul se face potrivit dispoziţiilor din prezentul articol”, prevederi aplicabile şi revizuientului.
Motivul nu este întemeiat întrucât aşa cum rezultă din fil. 2 - dosar nr. 60/753/2007 al T.M.T.B. revizuientul a indicat conform art. 177 alin. (2) C. proc. pen. un alt loc pentru a fi citat (decât domiciliul din S.U.A.) şi corect instanţa l-a citat aici (fil.22 - dosar T.M.T.B.).
Împrejurările că între timp cabinetul de avocatură indicat şi-a schimbat sediul, că revizuientul aflat în S.U.A. nu a fost înştiinţat despre acest lucru, că reprezentantul cabinetului de avocatură (unde revizuientul îşi alesese locul pentru citare) nu a încunoştinţat decât Regia „Poşta Română” despre schimbarea sediului social, nu pot fi imputate instanţei, iar necitarea la noul sediu nu poate fi apreciată ca lipsă de procedură şi deci motiv de desfiinţare a sentinţei deoarece conform art. 177 alin. (3) C. proc. pen. „în caz de schimbare a adresei arătate în declaraţia învinuitului sau inculpatului (aici revizuientului) acesta este citat la noua sa adresă numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită”, ceea ce nici revizuientul, nici reprezentantul cabinetului de avocatură şi nici avocatul nu au făcut. De altfel, în susţinerile orale apărătorul revizuientului a arătat expres că despre schimbarea sediului cabinetului a înştiinţat doar „Poşta Română” şi vecinii, dar nu şi instanţa (fil. 4 alin. 1 - dosar C.M.A.).
b) nu a fost citat la uşa consiliului local. Motivul nu este întemeiat întrucât această procedură are loc conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen. numai dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte revizuientul. În cauză, deşi se cunoştea locul unde locuieşte revizuientul, acesta şi-a ales locul de citare (altul decât cel de domiciliu) aşa cum are dreptul şi unde a fost citat. De altfel, faptele fiind comise în S.U.A., este greu de presupus că acolo sunt „consilii locale” în raza teritorială a cărora s-au săvârşit infracţiunile şi unde să fi fost citat conform Codului de procedură penală, aşa cum s-a solicitat în apărare (fil. 3 alin. 1 din cererea de apel).
c) nu a fost citat în S.U.A. Motivul nu este întemeiat întrucât conform fil. 2 din dosarul nr. 60/753/2007 al T.M.T.B. revizuientul (prin avocat) şi-a ales locul de citare, situaţie legală şi posibilă chiar dacă se cunoaşte sau nu adresa unde el locuieşte; atâta timp cât a indicat un loc pentru a fi citat iar legea permite - fără condiţii - citarea lui acolo, această procedură este legală.
5. Al doilea motiv de apel este legat de faptul că instanţa a dispus desemnarea unui apărător din oficiu deşi există la dosar delegaţie de apărător ales; aspectul invocat va fi apreciat ca nefondat deoarece:
a) niciun act din dosarul de fond (de la fil. 1 până la fil. 44 - ultima) nu reprezintă delegaţia avocatului ales;
b) chiar dacă în „volumul nr.103/III/2007” există o copie xerox a unei delegaţii de avocat (nr. 120994 din anul 2005) pe numele D. C., atâta timp cât din procesul verbal din 26 noiembrie 2007 (fil.19 - dosar T.M.T.B.) rezultă că grefa instanţei a încercat contactarea cabinetului de avocatură la numerele de telefon şi fax menţionate în fil. 2 act din care reiese adresa unde revizuientul şi-a ales locul de citare - şi logic şi implicit a dat şi numerele de telefon, fax înscrise acolo - înseamnă că instanţa a depus diligenţe pentru asigurarea apărării şi implicit a înştiinţării avocatului ales;
c) în atare situaţie, pentru asigurarea apărării s-a desemnat un avocat din oficiu şi deoarece apărătorul ales nu s-a prezentat, corect prima instanţă a aplicat principiul dispoziţiei art. 171 alin. (5) C. proc. pen. conform căruia „delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales”. Deci, constatând că deşi instanţa de fond a depus toate diligenţele pentru încunoştinţarea revizuientului şi a avocatului ales acesta nu s-a prezentat, corect a fost asigurată apărarea de către un apărător desemnat din oficiu.
6. Motivul trei de apel vizează lipsa încheierii de şedinţă din 21 ianuarie 2008 astfel că ne aflăm în situaţia unei nulităţi absolute prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Susţinerea apărării nu este întemeiată; din fil. 25 - dosar nr. 60/753/2007 al T.M.T.B. rezultă că sentinţa are parte introductivă care conform art. 305 C. proc. pen. este chiar încheierea de şedinţă de la acea dată, situaţie perfect legală în raport de dispoziţiile art. 305 alin. (3) C. proc. pen. potrivit căruia „când hotărârea se pronunţă în ziua în care a avut loc judecata - ca în cazul de faţă - nu se întocmeşte o încheiere separată”, ceea ce înseamnă că susţinerea apărării nu are suport legal şi nici nu există cazul de nulitate invocat.
Astfel, constatând că nu există niciuna din situaţiile prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. deoarece cauza a avut loc cu citarea legală a revizuientului şi că nu există niciunul din cazurile de nulitate menţionate de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel apreciază că sentinţa atacată nu poate fi desfiinţată cu trimitere spre rejudecare aşa cum s-a solicitat, nefiind îndeplinite cerinţele legale în acest sens.
Curtea remarcă faptul că apărarea revizuientului a învederat motive şi a pus concluzii numai pentru desfiinţarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, chiar şi în cuvântul în replică, după ce procurorul a susţinut că în cauză hotărârea nu poate fi desfiinţată cu trimitere pentru rejudecarea apelului; apărătorul revizuientului nu a considerat necesar să pună concluzii şi pe fondul cererii de revizuire.
În ceea ce priveşte fondul cererii de revizuire Curtea a constatat că revizuientul, prin actul înregistrat la dosar la fil. 20, 21 şi 22 cât şi apărătorii săi, în cerere, au făcut aprecieri legate doar de lipsa rolului activ al instanţei care l-a condamnat pe inculpat, de nedovedirea faptelor comise, de împrejurarea că organul de urmărire penală ar fi dispus începerea urmăririi penale fără îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege, că faptele reţinute în sarcina condamnatului Răuţă Constantin nu pot fi considerate ilegitime, că absenţa de la serviciu nu a fost săvârşită cu intenţie, că nu există elementele constitutive ale infracţiunii de dezertare, pentru ca în final să solicite anularea sentinţei de condamnare, achitarea inculpatului şi înlăturarea măsurilor complementare privind degradarea militară şi restituirea totală a averii confiscate; ca temei al achitării pentru toate cele trei infracţiuni au fost propuse dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În schimb, nu au învederat şi nu au demonstrat că s-ar fi descoperit ulterior condamnării fapte sau împrejurări - evident existente înainte de pronunţarea sentinţei - care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Apariţia unor decrete-lege prin care s-a abrogat pedeapsa cu moartea şi prin care s-au amnistiat infracţiunile politice nu intră în categoria „faptelor sau împrejurărilor descoperite ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei”; nici încercarea revizuientului şi apărătorilor de a dovedi nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare, fără a respecta dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., solicitând reaprecierea probelor, reanalizarea şi reinterpretarea lor în această cale extraordinară de atac a revizuirii, nu va primi o apreciere favorabilă din partea Curţii întrucât este nelegală, pentru că niciunul dintre aceste aspecte nu face parte din cazurile de revizuire limitativ arătate de art. 394 C. proc. pen.
În consecinţă, în urma examinării cauzei şi din oficiu raportat şi la dispoziţiile literelor b), c), d) şi e) ale art. 349 alin. (1) C. proc. pen. (cazul de la lit. a) fiind deja pe larg analizat) se constată că sentinţa este legală şi temeinică şi că nu există motive de desfiinţare, fapt pentru care în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat şi va menţine hotărârea atacată.
Faţă de soluţia ce se va adopta, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat apelantul revizuient la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul Răuţă Constantin împotriva sentinţei nr. 5/21 ianuarie 2008 în dosarul nr. 60/753/2007 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Obligă pe apelant la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2008.

Sursa

Istoricul dosarului

-Prin Sentinţa nr. 5 din 21 ianuarie 2008 din dosarul nr. 60/753/2007, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti menţine condamnarea la moarte.

-Prin Decizia nr. 14, Curtea Militară de Apel respinge apelul la 07.11.2008 în dosarul nr. 43/81/2008. Aici (Decizia este publică mai sus)

-Prin Decizia nr. 293 din 22.01.2009 din dosarul nr. 43/81/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge recursul. Aici

-Prin Sentinţa nr. 4 din 25.01.2011 din dosarul nr. 1/753/2011, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti respinge cererea de revizuire. Aici

-Curtea Militară de Apel respinge apelul la 04.05.2011 în dosarul nr. 1/753/2011. Aici

-Prin Decizia nr. 3683 din 20.11.2011 din dosarul nr. 1/753/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul şi dispune rejudecarea la instanţa de fond, Tribunalul Militar Bucureşti. Aici

-Tribunalul Militar Bucureşti respinge cererea de revizuire a Sentinţei penale nr.133 din 02.09.1974 la 03.05.2012 în dosarul nr. 1/753/2011. Aici

-Prin Decizia nr. 1, Curtea Militară de Apel respinge apelul la 20.03.2013.

-Prin Decizia nr. 3366 din 01.11.2013 din dosarul nr. 2389/1/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge recursul. Aici

-Prin Hotărârea nr. 13 din 06.03.2014 din dosarul nr. 10/753/2014, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti respinge cererea de revizuire. Aici

-Prin Hotărârea nr. 58, Curtea Militară de Apel respinge apelul la 03.12.2014 în dosarul nr. 10/753/2014. Aici

-Prin Decizia nr. 168 din 08.05.2015 din dosarul nr. 10/753/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge recursul. Aici