joi, 22 octombrie 2015

Umbrele spionajului românesc (IV): Somaţie pentru lichele

În anii Războiului Rece dintre cele 2 blocuri militare, Alianţa Nord-Atlantică şi Tratatul de la Varşovia, serviciile de informaţii militare din ţările europene din NATO au format o reţea paramilitară de rezistenţă în cazul unei invazii din Est, dotând-o cu hărţi militare de înaltă fidelitate, depozite secrete de armament şi aparatură de comunicaţie. Operaţiunea a avut nume de cod Gladio. Internetul abundă în articole despre ce a presupus acest efort. În anii glasnostului şi ai prestroikăi enunţate de către Mihail Sergheevici Gorbaciov, mai precis în 1987, generalul Iulian Vlad, şeful Departamentului Securităţii Statului, a dispus înfiinţarea unei reţele similare Operaţiunii Gladio sub numele reţeaua "S" care să fie activate în cazul unei agresiuni externe din partea Tratatului de la Varşovia. Această reţea "S" a Securităţii ceauşiste a avut rolul de a ataca populaţia revoltată de condiţiile de trai şi de a neutraliza forţele militare puciste. O reţea similară a avut Ministerul Apărării cu indicativul "R" în subordinea Direcţiei de Informaţii a Apărării de la Marele Stat Major. În funcţia de prim-adjunct al ministrului apărării şi şef al Marelui Stat Major era generalul Ştefan Guşă. Generalul Ştefan Guşă a folosit reţeaua R şi trupele DIA pentru a asigura succesul forţelor puciste neocomuniste. Nu toată Securitatea a depus armele în faţa rebeliunii. A urmat un măcel de proporţii.
Ceea ce uneşte acum pe ofiţerii de contrainformaţii din SRI şi Ministerul Apărării este cumplitul gând că li se poate întâmpla şi lor ce i s-a întâmplat lui Gheorghe Trosca, asasinat la ordinul generalului prosovietic Nicolae Militaru. Din această cauză, inabilitatea de a bloca infiltrarea lanţului de comandă cu spioni şi trădători, ţara este măcinată de lupta eternă între găştile politice mafiote încurajate de către Puterile străine interesate ca România să rămână la stadiu de Evul Mediu.
Care este soluţia? Nu ştiu, dar este foarte bine să le arătăm că serviciile de informaţii nu mai sunt servicii secrete, nu mai sunt legitime şi că regulile jocului nu mai există. Cine are informaţii (cunoaştere) are puterea. Ce se poate face cu această putere rămâne de aflat altă dată.
P.S. După destrămarea URSS, reţelele paramilitare din NATO şi România au rămas fără obiectul muncii şi s-au reprofilat în acţiuni de tensionare internă.

Niciun comentariu: