Pe 13 mai 2015 am trimis un comunicat de presă legat de dosarul Pungeşti site-ului Epoch Times România. Arhiva corespondenţei electronice îmi dovedeşte faptul că m-a înşelat memoria şi că, de fapt, a fost singurul site contactat (răspunsul lor cuprinzând comunicatul trimis). Arhiva electronică nu arată că aş mai fi trimis comunicatul pe undeva. În fine, să trecem peste detalii.
Am fost contactat de către Adrian Sturdza (adrian.sturdza@epochtimes.ro, 0765536063) şi am stabilit să discutăm după şedinţa de judecată.
Într-o spendidă zi de joi, 14 mai 2015, la Curtea Militară de Apel Bucureşti, mi-am susţinut cauza, acuzând ilegalităţile de la Tribunalul Militar Iaşi, am fost susţinut de către procurorul de şedinţă, o doamnă colonel cu un păr roşcat şi foarte competentă juridic, care se vedea că a lecturat întreg dosarul, şi de către domnii judecători militari, domnul preşedinte de instanţă colonel Radu Stancu şi domnul colonel Udrea Constantin, preşedinte de complet, care au primit favorabil argumentele mele.
Am cerut rejudecarea contestaţiei în anulare. Procurorul de şedinţă a plusat cerând desfiinţarea ambelor hotărâri penale de la Iaşi din aceleaşi considerente. Unul dintre bravii jandarmi care şi-a servit patria la Pungeşti a luat cuvântul şi a fost pus la punct cu duhul blândeţii de către preşedintele Curţii deoarece a citat inexact din Codul de Procedură Penală.
Am plecat cu impresia că-mi va fi admis apelul. Pronunţarea s-a făcut ulterior, în absenţa mea.
Interesant şi paradoxal este faptul că Decizia Curţii Militare dispune rejudecarea nu a contestaţiei, ci a plângerii de cameră preliminară, dar preia argumentele procurorului de şedinţă şi desfiinţează ambele hotărâri de la instanţa militară ieşeană în timp ce eu cerusem desfiinţarea ultimei hotărâri, cea cu respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare.
După şedinţă, am sunat pe domnul Sturdza, un jurnalist extrem de amabil, la început. Şi am reuşit, în cele din urmă, să stabilim ora şi locul de întâlnire: la sediu.
Acolo am fost primit şi invitat să vorbesc. Domnul Sturdza a plâns, metaforic vorbind, pe umărul meu deplângând muşamalizările dictate de la Secţia Parchetelor Militare de către generalul Vasilache Ion. Din senin, mi s-a propus un interviu filmat, cu care am fost de acord.
Am relatat evenimentele de la Pungeşti în care am fost implicat nemijlocit (cu o introducere în participarea la protestelor de la Iaşi împotriva cianurării la Roşia Montană), am reluat argumentele din primele etape ale procesului, şi am concluzionat că a fost lucrătura serviciilor de informaţii româneşti. Brusc, interviul s-a încheiat şi am fost tras de limbă să spun ce mai ştiu, off the record. Am spus că din cuprinsul documentele clasificate din dosar, la care nu am avut acces, dar care sunt relevante, dar şi din cuprinsul dosarelor de Contraspionaj de la SRI, rezultă că la Pungeşti a fost o comandă politică executată cu forţe militare, la vedere (Jandarmerie, Poliţie, SRI- aripa Maior), dar şi acoperite (activişti plătiţi aflaţi în solda diverselor interese: ofiţeri de informaţii acoperiţi, infractori, frilensări de închiriat). Chevron a beneficiat de o diversiune pregătită în beneficiul său, dar care a avut drept consecinţă şi creşterea sentimentelor antiamericane în regiune. Am insistat că la Pungeşti s-au refolosit oameni controlaţi şi metode securistice uzitate şi la Iaşi pentru decredibilizarea protestelor.
Domnul Adrian Sturdza mi-a spus că nu am dovezi în vederea acuzelor la adresa lui Băsescu şi a SIE. Şi că ar fi cazul să nu le mai reiau. Dar a mai spus ceva interesant, extrem de interesant: se întâmplă lucruri ciudate, "la voi", la Iaşi.
După aproape 5 luni mi-a dat seama cu cine am stat de vorbă.
Epoch Times România a promovat activişti aflaţi în siajul serviciilor de informaţii româneşti, ei înşişi (ETR) fiind publicaţie online controlată de CIA (placa anti-China), printre activiştii preferaţi numărându-se preacinstitul domn Constantin Pâslaru, prealiniştitul domn George Epurescu, preaharnicul domn Erwin Albu. Mi-am dat seama că, dacă ETR face jocurile CIA-SIE, atunci şi cei promovaţi de ei trebuie să facă dintr-o reţea extinsă infiltrată şi/sau controlată de către SIE. Acoperirea de jurnalist naţional şi membru al unei uniuni internaţionale de jurnalişti pentru un agent CIA este perfectă.
Legat de comentariul domnului Sturdza, că, "la voi", la Iaşi, se întâmplă lucruri ciudate, interpretez (greşit sau corect) că unul dintre pionii racolaţi de SIE a început să nu mai răspundă la comenzi sau să transmită la ofiţerul coordonator tot felul de bazaconii. Cum la Iaşi, civismul apolitic este reprezentat numai de domnul Pâslaru, iar domnul Ungureanu de la SIE a refuzat să finalizeze alianţa politică Forţa Civică-PER (condus la Iaşi pe atunci de domnul Pâslaru), ca urmare a cuiva din sistem care a ciripit, rezultă că un alt serviciu de informaţii s-a infiltrat în mişcare, probabil GRU, serviciul de informaţii militare rus (sau SVR, mai puţin are importanţă pentru mine). Încă un motiv de îngrijorare pentru mine: suspiciunea rezonabilă că Federaţia Rusă are agenţi de influenţă la graniţa dintre NATO şi UE cu interesele şi forţele militare ruseşti (Ucraina şi Transnistria) şi că spionajul militar românesc este neutralizat. Căutările mele au dus la doctrina Gerasimov şi la scrierea acestui articol.
Aşadar, unul dintre serviciile de informaţii româneşti are suspiciuni că i s-a defectat un pion, că joacă pentru externul inamic sau pentru internul competitor. De unde şi reîncălzirea unei ciorbe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu