sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Complicitatea dintre Informaţiile Apărării şi SIE în protejarea traficului de armament

1. Mulţi spioni DGIA şi SIE acţionează sub acoperire diplomatică, fiind totuşi expuşi scurgerilor de informaţii şi lipsei de pregătire în ceea ce priveşte autoprotecţia.
2. Traian Băsescu nu este deloc străin de traficul de armament dinspre România înspre zonele de conflict. Afacerea Ciorogârla a perfecţionat folosirea infrastructurii de stat pentru acest lucru. Link
3. Banii rezultaţi din traficul de armament sunt distribuiţi către conturi ale serviciilor secrete româneşti, conturi folosite pentru operaţiuni sub acoperire.
4. În România îşi desfăşoară activitatea brokerii de informaţii care tranzacţionează informaţii de securitate naţională şi le vând serviciilor româneşti, străine, corporaţiilor şi altor actori interesaţi. Aceşti brokeri de informaţii sunt fie foşti ofiţeri de informaţii din prima linie, fie jurnalişti cu acces în culisele puterii (SRI, SIE, DGIA, DIPI, DNA, DIICOT, CSM, CSAT, Preşedinţie, Guvern etc.) sau chiar agenţi ai agenturilor străine. De multe ori, aceste informaţii sunt folosite pentru spionaj strategic, pentru şantaj, pentru eliminarea competiţiei sau pentru avantaje economice.
5. După cum relatează şi Aurel I. Rogojan, care şi-a trădat ţara doar până în 2006, are loc un mizerabil joc de influenţe (şuturi în gură, după cum comentează unul dintre membrii Partidului Alternativa Civilă din Iaşi, Virgil Iordache, sau principiul nulităţilor controlabile, după cum afirmă jurnalistul de investigaţii Ovidiu Ohanesian) la nivelul puterii politico-militare: lupta interservicii, lupta dintre centrii de putere din interiorul fiecărui serviciu, numirea de cozi de topor la vârful serviciilor, eliminarea ofiţerilor competenţi, dar incomozi.
Unul dintre capii mafiei este şeful operaţional al SIE, generalul Silviu Predoiu, agent al spionajului rus, care susţine din umbră acţiunile membrilor reţelei de conserve româneşti pro-ruse din interiorul puterii de stat şi nu numai.
Cea mai recentă faptă de vitejie a sa a fost eliberarea traficantului de arme de origine evreiască Shimon Naor. Contextul geopolitic indică faptul că Israelul şi Federaţia Rusă au strâns legăturile. Înainte de asta, spre stupoarea multor specialişti ai comunităţii de intelligence, a reuşit să transmită forţelor speciale ale GRU din Crimeea numele şi identitatea ofiţerilor SIE trimişi acolo să culeagă informaţii despre derularea conflictului. Ofiţerii SIE au fost capturaţi şi au fost supuşi unor proceduri de stoarcere de informaţii. Conducerea SIE nu are în vedere niciun schimb de prizonieri între România şi Federaţia Rusă, deşi Contraspionajul SRI poate dispune urgent arestarea unor agenţi ai GRU care acţionează acum în România.


Președintele Băsescu asigură supraviețuirea sistemului



La Serviciul de Informaţii Externe reforma s-a împotmolit pentru că Traian Băsescu și camarila sa făceau parte din sistem, fiind cadre racolate și documentate de sectoarele Centrului de Informații Externe (cum se numea SIE înainte de 1989), în vederea trimiterii “la post”. Ca urmare, Băsescu trebuia să se epureze el însuși înainte de a curăța Externele de securiști. Peste 70% din dosarele DIE/CIE/SIE nu au fost predate CNSAS nici astăzi, din motive lesne de înţeles, ca să nu mai vorbim de dosarele confiscate de armată la Revoluție. Opinia publică ar fi aflat cu stupoare cum demnitari şi politicieni democraţi (ofițeri conspirați) luptau împotriva NATO, spionau ţările Europei Occidentale sau furnizau armament teroriştilor din toate zonele fierbinți ale globului. Fantomele politicii românești post-decembriste au dosare secretizate, pline cu documente semnate de instructorii șefi Ioan Mihai Pacepa, Nicolae Pleșiță sau Nicolae Andruță Ceaușescu. Numai așa au fost promovați în cele mai importante funcții în stat, prin șantaj cu dosare și alte bube în cap.
Astfel, la data de 10 decembrie 2005, la Președinția României s-a prezentat Marin Cruceru, ofițer de contraspionaj extern, care a activat pe fostul spațiu sovietic (Republica Moldova, Ucraina), de meserie profesor de istorie. Primit în audiență de Traian Băsescu, Cruceru i-a înmânat acestuia dosarul cu cele mai grave abuzuri ale celui care era la vremea aceea directorul Direcției Generale de Protecție Internă din cadrul SIE – generalul colonel Silviu Predoiu. Președintele a luat la cunoștință și a făcut ce știa mai bine. L-a promovat pe securist în funcția de prim-adjunct al șefului spionajului extern, postură în care se află și astăzi și datorită căreia este șeful de facto al SIE. Secretul lui Predoiu ? Dosarul de cadre al lui Traian Băsescu de pe vremea în care președintele activa la Anvers, scos la lumină din arhivele fostei UM 0195 (fosta unitate de contrainformații externe a DIE) de celălalt adjunct al șefului SIE, generalul Vasile Sarcă (zis DJ Vasile), al doilea nemuritor în ierarhia SIE.



Evoluţia “diplomatului” Silviu Predoiu în Nigeria a început în anul 1993. A fost trimis ca secretar III MAE, acolo unde nimeni nu voia să plece. La Ambasada României din Lagos. Surse din SIE ne-au relatat că Silviu Predoiu şi Bogdan Dumitrescu au fost amestecaţi în afaceri dubioase cu petrol împreună cu oficiali nigerieni şi cu mai mulţi afacerişti ai vechii Securităţi. Dextron, Petroconsult, Cromconsorţiu sunt numai câteva dintre braţele caracatiţei prahovene întinse de Securitate în Nigeria. Mai trebuie adăugat şi faptul că Nigeria este alături de alte ţări ca Mauritania, Tunisia, Maroc un end-user fals în afacerile cu armament al Securităţii şi al urmaşilor ei. Cu alte cuvinte, SIE şi DGIA vindeau armament în zone de conflict, aflate sub embargou şi prin intermediul Nigeriei. Afacerile se derulează cu National Petroleum Corporation, un fel de Petrom al Nigeriei.


Un caz inedit de spionaj implicând un cetăţean român s-a înregistrat în decembrie 2006, când Bogdan Dumitrescu, fost membru al corpului diplomatic român, a fost arestat în Nigeria sub acuzaţia de spionaj. El a activat în Nigeria în anul 1994 ca membru al corpului diplomatic, apoi a revenit în această ţară în funcţia de consilier economic al Ministerului Economiei şi Comerţului din România, în perioada ianuarie 2001-iulie 2002. Ulterior, a rămas în Nigeria ca angajat cu contract individual de muncă. Autorităţile nigeriene nu au formulat acuzaţii clare de spionaj, ci numai de "copiere, distribuţie, posesie şi falsificare de documente secrete". Conform cotidianului israelian Haaretz, se pare că aceste informaţii secrete erau despre o licitaţie de armament şi echipamente militare. Împreună cu Dumitrescu au mai fost inculpaţi alţi patru cetăţeni străini - doi irlandezi, un israelian şi un rus - precum şi trei cetăţeni nigerieni. Cei cinci au fost acuzaţi de spionaj, efectuat între ianuarie 2004 şi iunie 2006, în profitul ţărilor din care provin. Despre soarta lui Bogdan Dumitrescu - judecat în libertate în Nigeria - nu se mai ştie nimic din mai 2007, când era stabilită o nouă audiere la tribunal, iar dosarul cu probe nu părea finalizat.



Motivul morţii fostului şef al securităţii OPSPI din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, Sorin Crivăţ, nu este străin unora dintre şefii acestuia. Potrivit unor surse din cadrul serviciilor secrete, Sorin Crivăţ ar fi descoperit întreaga reţea de trafic de armament România-Nigeria. Aceleaşi surse ne-au precizat că Crivăţ a fost avertizat de către şefii serviciilor să nu mai „dezgroape morţii“. Fostul şef al OPSPI se pare că nu a ascultat „sfaturile“ şefilor serviciilor, aşa că a sfârşit prin a fi ucis în penitenciar.

Dovadă a faptului că fostul şef al OPSPI a fost avertizat să o lase mai moale cu rapoartele despre reţeaua de trafic de armament a fost „chemarea la vatră“ a acestuia. Mai exact, Crivăţ nu a mai fost trimis în nicio misiune, asta deşi era remunerat. Crivăţ nu a fost, oficial, pe statul de plată al vreunui serviciu, dar, cu toate acestea, fostul şef al OPSPI a primit bani de la servicii. Mai mult, acesta a fost şi premiat în bani pentru rezultatele pe care le-a obţinut în misiunile sale. În plus, Crivăţ primea cu regularitate indemnizaţia pentru haine şi sporurile pe care le primesc toţi funcţionarii SRI. În ciuda acestor evidenţe, după ce Crivăţ a fost arestat, toţi şefii serviciilor secrete s-au făcut că plouă, susţinând că fostul şef al securităţii OPSPI nu are nicio legătură cu serviciile româneşti.
Într-una dintre misiunile sale în Nigeria, Crivăţ s-a deplasat la o închisoare nigeriană, unde s-a întâlnit cu Bogdan Dumitrescu, arestat în Nigeria sub acuzaţ ia de spionaj. Acesta ocupa, în 1994, funcţia de secretar economic în cadrul Ambasadei României din Nigeria, iar presa a relatat la acea dată că Dumitrescu era de fapt ofiţer de informaţii.

Potrivit unor surse demne de încredere, Dumitrescu i-ar fi spus lui Crivăţ că a fost vândut nigerienilor de serviciile secrete româneşti. Fostul secretar economic al Ambasadei României în Nigeria i-ar mai fi relatat lui Crivăţ că a fost vândut şi trădat de şefii săi din servicii pentru că a început să descopere afacerile dubioase ale unor politicieni şi oameni de afaceri români în Nigeria. Aceleaşi surse ne-au precizat faptul că, după întâlnirea cu Dumitrescu, şi Crivăţ ar fi intrat în posesia unor astfel de date compromiţătoare despre unii politicieni români. Din această cauză, fostul şef al OPSPI se temea pentru viaţa sa. Mărturie stă faptul că, în timpul deplasării sale în Nigeria, şi-a sunat un apropiat, căruia i-a spus că nu crede că se va mai întoarce în ţară viu.

Sursa primară (articol retras de pe site), preluare

Scandalul Ciorogîrla a făcut “curățenie” în structurile grele ale armateiÎn urma scandalului, despre care acum nu mai suflă nimeni un cuvînt, și-au pierdut capetele șeful Statului major al Forțelor Aeriene, generalul locotenent Constantin Croitoru, șeful Direcției Contrainformații și Siguranță Militară din cadrul MApN, generalul de brigada Ion Ungureanu, şeful Direcţiei Contrainformaţii şi Siguranţă Militară de la SMFA, lt. Col.Maricel Popa, precum şi ofiţerul de contrainformaţii de la Brigadă, maiorul George Uţă. A fost eliberat din funcţie şi şeful Resurse la SMFA, generalul de Brigadă Costel Tătaru. De asemenea, a fost eliberat din funcţie şeful Serviciului Poliţie Militară din Statul Major General, colonel Marcu Pleşanu, şeful secţiei Pază şi Securitate în serviciul Poliţiei Militare din SMG, colonel Constantin Pupăză şi şeful Direcţiei Contrainformaţii şi Siguranţă Militară din cadrul SMG, general de brigadă Ion Ungureanu. Toate aceste personaje sunt piese grele ale unui puzzle uriaș de interese, care putea încurcau anumite socoteli de afaceri. Altfel spus, pentru ca afacerile de familie ale diverșilor puternici ai zilei să se nască și să prospere, era imperios necesară “curățarea” prealabilă a terenului de “bolovani”. În locul lor, trebuiau instalați oameni de încredere, abia apoi fiind declanșată vînătoarea de contracte de zeci și sute de milioane de euro cu statul. Și ministrul Apărării are afaceri de familie Că este așa o dovedește și numirea de către noul ministru al Apărării, pedelistul Mihai Stănișoară, la șefia Departamentului pentru Armamente din MapN, cu rang de secretar de stat, a lui Aurel Lascu, vechi camarad și partener de afaceri. Astfel, după cum releva o anchetă a “Jurnalului național”, Stănișoară și Lascu au avut relații strînse de afaceri, inclusiv fiul ministrului, Andrei, fiind acționar la o firmă, SITAS, a lui Lascu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu