Poveşti nemuritoare româno-americane

Ne aflăm în anul de graţie 1978, undeva pe teritoriul SUA, în plin Război Rece. Un tânăr înalt, uscăţiv şi cu ochi căprui păşeşte, aparent şovăielnic, pe Pământul Făgăduinţei. Venea dintr-o ţară îndepărtată, din estul Europei aflat sub dominaţia Uniunii Sovietice. La 23 de ani emigrase absolut legal în partea cealaltă, în Vest, pe motive temeinice de persecuţie politico-religioasă. Fusese supus presiunilor comuniste prin sistemul public de educaţie şi se pregătea să tragă în piept cu nesaţ aerul libertăţii şi al capitalismului după prima sa călătorie cu avionul.

După vreo 8 ani de la sosirea în SUA, primeşte cetăţenia americană, începe să studieze la universităţi de prestigiu, comunică cu români fugiţi şi ei din România, frecventează comunităţile religioase neoprotestante, călătoreşte mult.

După Marea Revoluţie Anticomunistă de Succes din decembrie 1989 revine în ţară pentru scurt timp. Vizitează vechi cunoştinţe şi primeşte necesarele sfaturi profesionale. Prin anul 1991 devine avocat în SUA, îşi face o imagine foarte bună de membru al comunităţii locale şi începe să frecventeze mai asiduu comunităţile de emigranţi români. Face nişte vizite la Chicago unde se întâlneşte cu nişte influenţi români, care îi fac cunoştinţă cu evreul american Mark Meyer, preşedintele Romanian-American Chamber of Commerce care îl introduce ulterior în intelectualitatea din jurul International Republican Institute.

Pe la mijlocul anilor 2010 candidează, din păcate fără succes, la o funcţie publică europeană. În jurul său se desfăşurase o campanie uriaşă de strângere de fonduri cu ajutorul tinerilor frumoşi şi liberi. Pun umărul şi grupuri religioase cu conexiuni politice şi externe solide. Nu abandonează lupta şi începe să devină o voce puternică şi independentă a diasporei româneşti. Luările sale de poziţie nu au nicio legătură cu faptul că ţara europeană împotriva căreia se ridicase, mânat doar de un profund simţ patriotic, refuzase să aloce sume pentru contracte de apărare cu companiile americane de profil.

În unele cercuri informative americane, această subită apariţie în SUA a unui tânăr român fusese privită cu suspiciune, la început, mai ales că a coincis cu fuga în acelaşi an a generalului roşu Ioan Mihai Pacepa, adjunctul Departamentului de Informaţii Externe din Securitatea ceauşistă. Drept urmare, acordarea cetăţeniei americane a durat ceva mai mult decât în cazul altor români.

În România, instructorii săi de la Şcoala de la Brăneşti şi ofiţerul coordonator de la UM 0920/DIE primesc în mod regulat rapoarte despre evoluţia tânărului emigrant marşrutizat în obiectiv străin, atât de bine pregătit şi cu un viitor extrem de promiţător.