România se află în stare de război încă nedeclarat.

   Au fost aceste 2 Războaie Mondiale. În Primul am avut de-a face cu expansiunea Imperiului Austro-Ungar aliat cu Germania şi Turcia împotriva Franţei, Marii Britanii, Rusiei ţariste, României, SUA. 

   Al Doilea a fost mai complicat: Germania umilită de o pace apăsătoare a acceptat un demagog, Franţa şi Marea Britanie au oferit garanţii de securitate ţărilor ameninţate de discursul revanşard nazist, garanţii pe care nu le-au mai onorat. Rusia consolidată de bolşevici a încheiat un pact de neagresiune cu primul stat-agresor, încălcându-l ulterior, deoarece şi-a găsit aliaţi mai puternici decât ea. Au atacat împreună Polonia (G+R). Schimbând tabăra, a participat la împărţirea prăzii de război, a ocupat jumătate din Europa. Pe partea asiatică a întâmpinat concurenţă din partea Turciei (în NATO din 1952), Chinei ieşite din războiul civil şi contrapondere regională pe planul ideologiei (începutul anilor 1970), Japoniei occidentalizate. 

   Acest discurs naţionalist care a pătruns în toată Europa de azi, inclusiv spaţiul UE, pregăteşte un Nou Război Mondial. Remilitarizarea propusă de lideri politici români este conectată cu reînarmarea Germaniei şi Franţei. SUA va avea un nou lider, reticent la confruntări militare directe cu Rusia. 

   Războiul va avea un caracter preponderent religios, fie ortodocşi contra catolici şi protestanţi (încurajaţi la distrugere reciprocă de aliaţi necreştini), fie creştini contra musulmani. Acţiunile de propagandă preced confruntările directe şi le legitimizează.

   România este măcinată de loialităţi divizate: pe de o parte este latină, fiind obligată să întreţină bune relaţii cu Franţa, Italia, Spania, Portugalia, pe de altă parte, fiind ortodoxă, este obligată să întreţină relaţii bune cu Rusia, Bulgaria, Serbia, Ucraina, Basarabia. Propaganda la care asistăm neîncetat urmăreşte exacerbarea acestor loialităţi divizate: unele antene de influenţă ne spun că Rusia este cel mai mare duşman, obligaţia noastră ca stat-client al sferei anglo-americane fiind de a profita de instabilitatea din ţările ortodoxe vecine şi de a ne ceda resursele în schimbul protecţiei militare şi politice. Alte antene de influenţă ne spun că Rusia ne plânge sincer de milă, că ne oferă dezinteresat un umăr constant pe care să plângem, că suntem bineveniţi în Uniunea Euroasiatică. 

   În spirit de frondă confirmată istoric, Ungaria şi România vor fi permanent în tabere diferite în momentul declanşării celui de-Al Treilea Război Mondial. Brexitul anunţă dizolvarea şi eşecul UE, scapă cine poate, fiecare să-şi caute un sponsor statal, nu suprastatal. NATO va deveni nefuncţional, se va dizolva, diviza etc. Norvegia şi cazul Bodnariu au fost un experiment geopolitic. Reuşit. 

   Una din teorii este că unele grupuri de putere din Rusia, de factură mai nouă, au creat în UE mişcări naţionaliste cu afinităţi ideologice (obiective: atenuarea diferenţelor, diluţia alterităţii de orice tip), iar alte grupuri de putere din Rusia, de factură mai veche, au creat, din timp, mişcări naţionaliste antiruseşti (cine n-are duşmani să şi-i facă) pentru că Lenin tot zicea de controlul opoziţiei. 

   Ce joc murdar face Ucraina? Ucraina este interesată ca România să fie băgată într-o mizerie cvasi-unilaterală, într-o provocare de ordin militar împotriva Rusiei pe direcţia Basarabiei sau chiar a Serbiei. Ucraina controlează acum mai puţin teritoriu, şi după anexarea Crimeei de către Rusia, are următoarele obiective: consolidarea controlului asupra Bucovinei de Nord de care mai sunt interesate România, Ungaria şi Polonia, nu şi Rusia (cred), asta pe de o parte, şi, pe de altă parte, este interesată de preluarea de teritorii din state instabile politico-militar: Basarabia, România (poate). 

   Faptul că SRI sub Traian Băsescu a preluat securitatea cibernetică a Ucrainei lasă mult de gândit. Unii spun că Băsescu a fost dintotdeauna agent al Rusiei, folosit drept bufon de casă sau chiar agent-provocator. Ajunge să ne uităm la SRI, ce a fost şi ce-a ajuns şi ne dăm seama de ce a trebuit ca resursele SRI să fie risipite în altă direcţie. 

   În acest moment, ţara viermuieşte de activitate militară ostilă şi de spionaj premergătoare unui conflict, nu de natură civilă. Avem baze NATO şi americane, avem spioni interesaţi de ele, avem cârtiţe ruseşti perfect vorbitoare de limba română implantate în profunzimea comenzii politico-militare româneşti, avem sute de mii de agenţi de influenţă ai statelor din afara NATO care desfăşoară, la vedere, la intimidare, acţiuni de spionaj, de racolare a unor români slabi de înger sau înfuriaţi pe raptul încurajat de Vest ori interesaţi de parvenire sub umbrelă rusească. 

   Avem sutele de mii de basarabeni cu cetăţenie română, educaţi şi antrenaţi în fosta URSS, care n-au nicio treabă cu simţul patriotic românesc. Ei ne reproşează cu o profundă nesimţire că doar ei sunt adevăraţii români, că noi suntem nişte laşi, că am trădat cauza unionistă. Când s-au unificat cele 2 Germanii s-au aruncat astfel de vorbe grele? L-am auzit pe Mihai Ghimpu la Iaşi când şi-a lansat candidatura pentru preşedinţia RM, vorbind despre faptul că europenii susţin (re)unirea, că vor da bani gârlă. Manelisme şi promisiuni deşarte. Marile Puteri europene au mai promis marea cu sarea către sfrijiţii din cealaltă Europă. 

   Turcia şi Israelul nu sunt aliaţi loiali nici ai SUA şi nici ai NATO, deci nici ai României. Evreii sunt de mai multe tipuri: printre ele, disting asimilaţii care arată loialitate sinceră faţă de ţara adoptivă, fundamentaliştii care împing lucrurile spre un război împotriva Turciei sau Rusiei. Musulmanii de origine turcă (şi nu numai), credeţi-mă că ştiu, sunt şi ei de mai multe soiuri: loiali României actuale aşa cum este ea şi alţii loiali fostului regim politic ceauşist. I-am auzit pe mulţi reproşându-ne de ce am lăsat România să decadă în aşa hal, de ce suntem aşa de neputincioşi, aşa de divizaţi, aşadar ei aplică gândirea lor etnică României de azi (de ce voi, românii, nu sunteţi ca noi). Nu există vreun turc în România care să nu-i urască pe maghiari, dar nu din spirit naţionalist la mâna a doua, ci din motive religioase. În istorie, domnitorii români ortodocşi au fost cei mai temuţi şi respectaţi duşmani ai otomanilor. Musulmanii arată un dispreţ exersat de-a lungul secolelor faţă de catolici şi protestanţi. 

   Fiecare actor statal care desfăşoară activităţi de spionaj pe teritoriul României (includ aici şi mediul online) este interesat să promoveze o inflamare negativistă, "ăia (ruşii/americanii/evreii/musulmanii/francezii/nemţii) sunt răi", ascunzându-şi, evident, mecanismele de inginerie socială pe care le folosesc într-un mod profesionist. 

   Citesc de ceva vreme primele numere ale revistei rezerviştilor din Securitate, Vitralii. Marele incompetent Filip Teodorescu, unul dintre instructorii de seamă ai ofiţerilor de contraspionaj din SRI, afirmă că nu se practică dezactivarea spionilor dovediţi, ci urmărirea şi convertirea lor, penetrarea obiectivelor inamice cu agenţii dubli, cu astfel de informaţii sensibile fruntariile ţării, cică, sunt păstrate. Bălării numai bune pentru recruţii ieşiţi de pe băncile facultăţilor. De peste 26 de ani Securitatea Internă tot urmăreşte spioni. Dar nu şi trădători. Rezultatul este clar pentru toată lumea: corupţie, sărăcie, lipsa speranţei, emigraţie masivă. 

   Îmi pare rău că nu sunt un bun român, că am înţeles târziu sloganul "Salvaţi Roşia Montană", adevărata semnificaţie fiind: "Vrem resursele Ardealului pentru noi". Până şi logo-ul ofensivei SRM redă culorile drapelului ungar. 

Felicitări, patrioţilor de alcov, 

aţi mai servit odată ţara.