marți, 25 aprilie 2017

Cea mai mare operaţiune de spionaj a Rusiei de după Războiul Rece a reuşit.

Consecinţe? NATO şi UE sunt în pragul colapsului.
Ţările NATO şi UE au impus sancţiuni economice împotriva Rusiei după anexarea ilegală a Crimeii.
Conform materialelor publice existente pe internet, cumplita răzbunare a lui Putin, fost ofiţer KGB în Germania de Est, a avut următorul scenariu excelent executat:
1. Dându-şi seama că Hillary Clinton, odată ajunsă preşedinte al SUA, va avea o politică externă vădit anti-rusească în complementaritate cu interesele strategice ale Germaniei, Franţei şi Arabiei Saudite, specialiştii ruşi în manipulare au identificat posibilul contracandidat al lui Clinton din partea Partidului Republican.
2. Serviciile secrete ruseşti au primit ordin să identifice toate persoanele din zona Partidului Republican care aveau legături cu sau erau susceptibile să intre în echipa de campanie a lui Donald Trump.
3. Agenţii de influenţă ai Rusiei au primit ordin să graviteze în jurul echipei lui Donald Trump.
4. Serviciile secrete americane au sensibilităţi legale, spre deosebire de cele româneşti, în supravegherea mediului politic (politicieni şi firme de lobby). Au căzut în capcana abil întinsă de Rusia, interceptând, accidental se spune, convorbirile cu caracter politic ale unui consilier al lui Donald Trump, în plină campanie.
5. Ştiind că agenţii de influenţă ai Rusiei rezidenţi pe teritoriul Uniunii Europene sunt supravegheaţi de către serviciile secrete europene care îşi transmit informaţii prin intermediul NATO, ordinul a fost de realizare a unor contacte vizibile, ostentative între agenţii ruşi şi, în fază iniţială, eşalonul doi al echipei de campanie a lui Donald Trump.
6. Eşalonul doi al echipei de campanie a lui Donald Trump a primit diverse propuneri, sugestii, informaţii etc. din partea agenţilor ruşi, pe cât mai multe canale posibile, chestiuni care au ajuns la cercul apropiaţilor lui Donald Trump.
7. Dacă aspectul contrainformativ a fost gestionat, în primă fază, de către aliaţii SUA din Europa, ulterior, chestiunea a intrat şi în atenţia FBI, a CIA şi a altor agenţii americane de informaţii.
8. În acest timp, Donald Trump avea o retorică electorală anti-europeană şi anti-musulmană, cu accente pro-ruse, încercând să adoarmă neliniştile lui Putin care doreşte ridicarea sancţiunilor economice impuse ţării sale.
9. Donald Trump a afirmat în campanie că va reduce cheltuielile militare, că va cere aliaţilor americani din toată lumea să plătească mai mult pentru protecţia SUA, că se va concentra pe politica internă.
10. Sunt de opinie că retorica electorală a lui Donald Trump era definitivată la momentul în care dezinformările ruseşti au atins cercul apropiaţilor lui Trump. În echipa sa de campanie au fost inevitabil specialişti americani din zona serviciilor secrete, patrioţi, profilaţi pe contra-propagandă.
11. Un prim semnal de alarmă faţă de aşa-zisa încercare a lui Putin de a influenţa alegerile din SUA a venit de la avertizorii NATO din Estonia, semnal transmis rapid către Marea Britanie, Germania, Franţa şi Polonia. În paralel cu acest prim semnal de alarmă, agenţii ruşi continuau să trăncănească despre ce bine ar fi pentru Rusia cu Trump la Casa Albă. Prostioare care au fost receptate integral şi interpretate total eronat de către aceiaşi aliaţi europeni ai SUA care nu au putut preveni atacurile teroriste succesive.
12. Ambasadorul Rusiei în SUA a insistat să se întâlnească cu apropiaţi ai lui Donald Trump atât din zona politică, cât şi din zona militară, lucru interzis de către legile americane: contactele neautorizare cu reprezentanţii altor ţări. Aceste contacte au avut loc, ceea ce semnifică că a fost emisă o autorizare discretă, în baza unor evaluări prealabile. Să nu uităm adversitatea operativilor CIA faţă de gestionarea de către Hillary Clinton a crizei din Benghazi, Libia.
13. În tot acest timp, propaganda rusească a atacat pe mai multe linii: Hillary Clinton şi George Soros (Open Society este cutie de rezonanţă şi pentru serviciile secrete ruseşti), favorizarea musulmanilor de către Democraţi, corupţia din Departamentul de Stat, implicarea CIA în schimbări de regim politic din diverse ţări, argumente valabile, din punctul meu de vedere.
Concluziile se desprind extrem de rapid:
1. Retorica anti-europeană şi anti-NATO a lui Donald Trump s-a dezumflat, spectacolul diplomatic al răcelii lui Trump faţă de Merkel fiind taman un spectacol regizat, între SUA şi Germania fiind mai multe puncte comune decât divergenţe.
2. Deschiderea arătată de Trump faţă de Putin şi-a arătat falsitatea atunci când SUA lui Trump a atacat armata lui Bashar Al-Assad al Siriei, aliat al Rusiei, după folosirea armelor chimice pe care Putin ar fi trebuit să le elimine din Siria.
3. Vicecancelarul german Sigmar Gabriel, de la partidul de guvernare aliat cu Merkel, SPD, şi-a retras angajamentul ferm faţă de Acordul de Militarizare a NATO de la summitul NATO din Ţara Galilor (2014), summit coordonat de Obama.
4. Politica internă a SUA este mai divizată ca oricând. Toţi, dar absolut toţi oficialii americani implicaţi în alegeri, sub o formă sau alta, sunt susceptibili fie de anchetarea pentru înaltă trădare de către FBI sau de anchetarea de către Congresul SUA. Tabăra democrată caută, aşa cum este şi normal, să se răzbune pentru pierderea alegerilor şi să vulnerabilizeze noua Administraţie Trump. Toate aceste lucruri au fost intuite şi provocate de către Putin.
5. Operaţiunea de manipulare a Rusiei nu a căutat să impună un candidat pro-rus în persoana lui Donald Trump, ci să provoace disensiuni atât în SUA, cât şi la nivelul ţărilor NATO şi UE care au acceptat impunerea de sancţiuni economice ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia.
6. Naţionalismul american era deja existent şi nu a trecut înot Oceanul Atlantic. Retorica lui Donald Trump este specifică Partidului Republican. Putin a mizat şi pe un grobianism evident la Trump.
7. La audierile pentru învestitură din Parlamentul României, ofiţerul SIE Teodor Meleşcanu a promis că noul guvern Grindeanu va fi cea mai mare putere militară din sud-estul Europei. Apoi s-a întâlnit cu ambasadorul Rusiei în România, în plină operaţiune de manipulare globală a Rusiei.
8. Rusia nu-şi poate promova noile interese în Asia, lovindu-se de Turcia, China şi India, aşa că urmăreşte destabilizarea Occidentului. Donald Trump, candidatul preferat de Putin (sic!), construieşte un cordon sanitar în jurul Rusiei: s-a întâlnit cu premierul Japoniei, acelaşi premier la care a sărit să-l muşte câinele de casă al lui Putin, s-a întâlnit cu preşedintele Chinei, l-a felicitat pe Erdogan din Turcia pentru victoria "neaşteptată" la referendumul al cărui rezultat presa britanică, BBC, şi germană, Deutsche Welle, îl anticipa în favoarea lui Erdogan de o lună de zile...
9. Scurgerea către presă a comunicaţiilor lui Hillary Clinton cu apropiaţii săi a fost realizată de către specialiştii Mossad în război electronic, care au acţionat ca intermediari ai Rusiei. Să nu uităm că Hillary Clinton discuta cu apropiaţii săi despre răcirea relaţiilor cu Israelul. Acelaşi Israel care, prin Jerusalem Post, controlat de Mossad, îl demoniza pe Soros în august 2016.
Doar nu credeaţi că Putin va sta cu mâinile în sân odată ce ţările NATO şi UE l-au plesnit zdravăn cu sancţiuni economice pentru anexarea ilegală a Crimeii? În paralel, agenţii ruşi bagă zânzanie între ţările NATO şi UE care împart un istoric de relaţii bilaterale tensionate. Probabil că planul Rusiei de destabilizarea a Occidentului mai are nişte etape, mai violente.
P.S. În plină confruntare ideologică, din Rusia ne parveneau materiale de intoxicare, atent alese: defectarea celui mai nou tanc al Rusiei înaintea unei mari parăzi, defectarea unui elicopter care urma să-l ducă pe Putin, autodeconspirarea absolvenţilor Academiei de Informaţii a FSB care au ieşit cu maşini de lux pe un bulevard central din Moscova. Ursul sovietic pândeşte hoţeşte şi mi-e teamă că santinelele României dorm în post. Pe timp de zi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu