Am avut profesori foarte buni în gimnaziu, la liceu și la facultate.
Doamna diriginte din clasa a 8-a, profesoară de chimie, m-a făcut să înțeleg cum e cu experimentele, produsele de reacție, substanțele de contrast și cu ecuațiile.
Doamna profesoară de istorie din liceu ne-a prezentat istoria modernă a românilor într-un mod interactiv, ușor de înțeles.
Domnii profesori de literatură comparată din facultate m-au făcut să înțeleg cum se construiește o ficțiune și la ce servește aceasta.
Iar o doamnă profesor de limba engleză din facultate m-a făcut să detectez neclaritățile semantice dintr-o afirmație.
Dar nu acesta este ideea principală a acestei postări.
De câțiva ani, spațiul public din Iași a fost inundat cu oameni noi, în general femei tinere provenite din mediul academic. Cu ele au apărut și unele idei ”noi”.
Nu știu unde am citit acest lucru, poate în Curierul de Iași, la pagina de publicitate, dar sistemul capitalist are capacitatea de a se regenera prin stimularea mișcărilor de tineret și prin promovarea de femei tinere ambițioase.
În acest context, societatea românească nu are posibilități de a evolua deoarece frâiele le dețin tot Bătrânii, linia a 2-a și a 3-a din fostul Partid Comunist Român și foștii securiști alături de ăștia noi, lipsiți de scrupule și obsedați de control societal.
Tineretul din Iași care iese la proteste este un produs de marketing, promovat prin televiziune și Internet. Pe cât sunt de inteligenți, pe atât le lipsește dimensiunea morală a propriei existențe.
Urmăresc, ca tot omul, mutările de pioni pe scena publică ieșeană și observ că, pe măsură ce tineretul este băgat în față, impactul ideilor vine, totuși, din partea Bătrânilor care au pus stăpânire pe agora încă din anul 1989. Mă refer aici la o serie de intelectuali cu preocupări publicistice și politice care au făcut revoluție la Iași în anul 1989, luna decembrie. Acum 30 de ani!
Alexandrina Dinga, fost lider studențesc la TERIS, Asociația Tinerilor Ecologiști din Iași, actualmente monument de implicare civică prin Fundația Comunitară, Asociația CIVICA, Asociația Mai Bine etc. Deși este promovată mediatic intens, deși beneficiază de sprijinul generalului SRI Vasile Dâncu, sociolog de profesie, nu a confirmat statutul său de lider comunitar prin exercițiul democratic al alegerilor libere.
Georgiana Tudoran, cea cu autostrada, candidat independent la Parlamentul European, deși provine din mediul academic, deși are sprijinul neoprotestanților, deși are sprijinul unei părți a societății civile, deși are în spate rețele de influență, nu are cum să confirme statutul său de lider comunitar prin exercițiul democratic al alegerilor libere.
Diana Mărgărit, cadru universitar tânăr, deși format în Occident, deși susținută de cercurile progresiste din mediul universitar ieșean, nu a reușit să se înscrie cu Partidul Demos, Partidul Democrației și Solidarității, la alegerile europene din mai 2019 pe motiv de număr insuficient de semnături de susținere. Unul dintre motive este lipsa de interes în a identifica un grup-țintă și de a aplica segmentarea electorală într-un mod eficient.
Faptul că sunt promovate persoane tinere de către cadriștii Partidului și ai Securității pentru a întări baza ideologică a societății postcomuniste din România de astăzi mă face să cred că avem de-a face cu un scenariu de tip candidat manciurian, al falselor alternative. Se mimează nu numai existența societății civile de inspirație internă, dar chiar și exercițiul democratic al alegerilor libere.
De unde trag concluzia că mediul academic ieșean nu urmărește schimbarea, ci conservarea propriilor privilegii.
Am făcut parte din grupul de simpatizanți ai avocatei ieșene Anca Preda pentru alegerile municipale din iunie 2016. Am întrebat-o dacă, prin prisma jobului ei la o bancă, a avut legături cu Iulian Dascălu și cu generalul SRI Tiberiu Simion, parteneri de afaceri ai băncii respective. Dumneaei a refuzat să-mi răspundă în vreun fel, în schimb, colaboratorii mei, foștii, din societatea civilă ieșeană mi-au reproșat dur această atitudine.
Este o mare, mare rușine că tinerii și femeile acestei țări minunate au devenit un mijloc, un instrument, în lupta politică și ideologică, nefiindu-le rezervate defel roluri de agenți ai schimbării.
Chiar dacă eu nu susțin vreun grup politic, vreun om politic, vreo idee politică, refuz categoric să dau un cec în alb marionetelor, tineri și femei, manevrate de Bătrânii care domină România încă din anii postcomunismului.
Ca de fiecare dată în ultimii 10 ani, mă voi prezenta la alegerile europene din mai 2019, voi pune ștampila în dreptul tuturor candidaților. La fel voi face și la referendumul pentru justiție, unde, deși votul meu invalid va ajuta, simbolic, la atingerea pragului de validare, voi opta pentru a-mi anula votul, ștampilând atât Da-ul, cât și Nu-ul.
După calculele mele, coaliția anti-Dragnea de după alegerile din 2020 se va dizolva rapid, pe fondul disensiunilor, având soarta guvernelor de coaliție ale lui Emil Constantinescu de la sfârșitul anilor 1990. Iar PSD se va întoarce, fără Dragnea, cu forțe sporite. Din confruntarea internă dintre social-democrația de inspirație nord-europeană, dreapta conservatoare, dreapta liberală și socialismul postceaușist, prin efectul de atracție geostrategică și de contrast ideologic, va câștiga Noul Partid Comunist Român. Capitalismul gâfâie în SUA, Franța, Germania și Italia, de ce am spera noi la schimbări reale în țara noastră?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu