Urăsc trădătorii, ipocriţii şi lăudăroşii.
Apreciez inteligenţa, onestitatea şi umorul.
Nu-mi place când mi se trag şuturi ştiţi voi unde, când se întâmplă asta fac urât.FOARTE URÂT.
Nu accept să rezolv problemele altuia şi să-mi fac duşmani tocmai din cauza asta.
Îmi place să argumentez, să perorez, să combat civilizat, să citesc.
Nu-mi plac extremiştii de dreapta, cei care vorbesc mult şi nu spun nimic.
Nu-mi place ca cineva să-mi servească o gogoaşă pe care nici el n-ar mânca-o.
Nu-mi place să fiu înjurat, ameninţat sau forţat să fac ceva.
Încerc să mă plasez în afara conflictelor de interese. Când mă aflu într-un conflict de interes ca urmare a acţiunilor altora, anunţ public treaba asta şi solicit sfaturi constructive.
Nu-mi place să mă plimb de mână cu o tipă aiurea, prin străinătate, în timp ce şoptesc vorbe dulci la telefon iubitei din România pe care n-am mai văzut-o de aproape 5 luni.
Când aud pe alţii că se bat cu cărămida în piept cum că urcă pe munte cu rucsacul şi mai zic de provocări şi minuni, nu pot să nu-mi aduc aminte de personajul Lucky din Waiting for Godot de Beckett şi de valiza cu nisip pe care o târâie după el cu obstinaţie.
Joc în echipă dar nu mi se potriveşte rolul de zeu sau personaj care trebuie adulat.
Nu-mi place să fiu criticat în public, când sunt lăudat mi se pare bizar.
Cine urcă pe scara socială câlcând în picioare relaţiile de prietenie primeşte de la mine o vorbă: Be the change you want to see in the world.
Am zis! Nu ştiu cum se spune în italiană sau bruxelleză...
Update: Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea. N-a zis-o nici Platon, nici Aristotel. Nici Meditativul. A zis-o Seneca.
Apreciez inteligenţa, onestitatea şi umorul.
Nu-mi place când mi se trag şuturi ştiţi voi unde, când se întâmplă asta fac urât.FOARTE URÂT.
Nu accept să rezolv problemele altuia şi să-mi fac duşmani tocmai din cauza asta.
Îmi place să argumentez, să perorez, să combat civilizat, să citesc.
Nu-mi plac extremiştii de dreapta, cei care vorbesc mult şi nu spun nimic.
Nu-mi place ca cineva să-mi servească o gogoaşă pe care nici el n-ar mânca-o.
Nu-mi place să fiu înjurat, ameninţat sau forţat să fac ceva.
Încerc să mă plasez în afara conflictelor de interese. Când mă aflu într-un conflict de interes ca urmare a acţiunilor altora, anunţ public treaba asta şi solicit sfaturi constructive.
Nu-mi place să mă plimb de mână cu o tipă aiurea, prin străinătate, în timp ce şoptesc vorbe dulci la telefon iubitei din România pe care n-am mai văzut-o de aproape 5 luni.
Când aud pe alţii că se bat cu cărămida în piept cum că urcă pe munte cu rucsacul şi mai zic de provocări şi minuni, nu pot să nu-mi aduc aminte de personajul Lucky din Waiting for Godot de Beckett şi de valiza cu nisip pe care o târâie după el cu obstinaţie.
Joc în echipă dar nu mi se potriveşte rolul de zeu sau personaj care trebuie adulat.
Nu-mi place să fiu criticat în public, când sunt lăudat mi se pare bizar.
Cine urcă pe scara socială câlcând în picioare relaţiile de prietenie primeşte de la mine o vorbă: Be the change you want to see in the world.
Am zis! Nu ştiu cum se spune în italiană sau bruxelleză...
Update: Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea. N-a zis-o nici Platon, nici Aristotel. Nici Meditativul. A zis-o Seneca.
