luni, 31 martie 2008

Frectie la picior de lemn

Toata chestia asta cu Ora Pamantului a fost o marsavie. Un pretext pentru a scapa cu constiinta curata de acuzatia de distrugere sistematica, voluntara si ireversibila a planetei. Specia umana a definit ipocrizia in raport cu ea insasi si a adus conceptul la rangul de principiu moral.
Nu inteleg de ce puterea statala nu incurajeaza adoptarea de masuri radicale pentru protejarea mediului inconjurator. Societatea civila a facut o mare branza din chestia asta.
Sa luam exemplele de la Piatra si din Iasi: la Piatra exista containere pentru fiecare tip de deseu, la Iasi, in zone izolate, iar pentru caminele din Copou un container pentru peturi. Oare colectarea deseurilor se face selectiv? Se reintroduce plasticul in circuitul de productie prin reciclare? Nu prea cred. Sau nu stiu. Dar ar fi trebuit sa stiu. In Occident, se fac bani frumosi pe astfel de activitati de revalorificare si reciclare. Noi ce asteptam? Sfarsitul lumii? Cand vom fi si noi un popor civilizat?
Sa vedem: de ce sa nu impozitam si sa taxam suplimentar activitati economice de genul afacerilor lui Iulian Dascalu si Relu Fenechiu (Videanu...) in masura in care au impact negativ asupra mediului? Aparatorii capitalismului vor urla ca din gura de sarpe si vor zice: NIET, sa plateasca prostimea. Altii vor spune ca va creste costul vietii. Lasati galagia, gasiti voi o solutie, ca nu degeaba sunteti economisti, contabili, ingineri etc. Sau experti internationali.Faceti ceva si pentru binele comun. Suntem bagati in asta cu totii.
De ce nu se fac campanii de constientizare pentru reducerea consumului de resurse sau utilizarea lor rationala?
A trecut aproape jumatate de secol de la lansarea programului spatial. Colonizarea spatiala nici macar nu este in etapa copilariei. Presiunea asupra resurselor si teritoriului va duce la razboaie, foamete, epidemii etc. Guvernele Marilor Puteri nu au vointa politica pentru sunt prizonierele intereselor corporatiste. Cineva rade in barba si-si numara teancurile de bani.
In ceea ce priveste adoptarea unor masuri care sa reduca impactul negativ al activitatilor umane asupra mediului, nu exista loc de jumatati de masura. Semnale de alarma au fost date, sunt cazuri cunoscute. Dar am intors capul si ne-am inchis sufletele.
Ne batem cu caramida in piept ca protejam mediul, tralala, dar natura ne da de inteles ca nu mai avem ce cauta pe planeta. Sunt zeci de milioane de oameni fara acces la apa potabila, altii mult sub pragul saraciei. Sunt zone unde copiii au sub 1% sanse sa treaca de varsta de 1 an. Nimic vizibil nu se face. Doar trancaneli si conferinte de presa. Practica politica s-a indepartat asa de mult de interesul comun incat problemele sociale vor afecta intr-un mod covarsitor stabilitatea politica in acest secol.
Respiram rautatea pe care o producem.
Voi reveni.

Niciun comentariu: