Democraţia nu mai merge.

Democraţia a fost cel mai bun regim politic de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi până la războiul NATO-Serbia din 1999.
Asocierea democraţie-capitalism a făcut cel mai mare rău democraţiei.
Cel mai bun regim politic pentru secolul 21 este un amestec între democraţia tehnologică, gândirea ecologistă, social-democraţia şi anarho-liberalism.
Orice regim politic se potriveşte unui anumit context. Democraţia anilor 1980 nu mai merge astăzi.
Nu este corect ca acelaşi concept, de democraţie, să se aplice în egală măsură şi României, şi Franţei, şi Suediei şi SUA, şi Venezuelei.
Mecanisme ale sistemelor democratice care şi-au dovedit limitele:
-punerea la dispoziţia aparatului de partid a infrastructurii de stat
-coagularea simpatiilor unor moguli media înspre un anume candidat
-imposibilitatea tragerii la răspundere a unui politician care ajuns la putere nu-şi respectă promisiunile din campanie
-artificialitatea comunicării politice prin intermediul reţelelor sociale
-stigmatizarea unor categorii socio-profesionale
-restrângerea accesului la educaţie
-refuzul de acorda femeilor drepturi şi libertăţi egale din punct de vedere politic
-condiţii economice impuse unor candidaţi
-organizatorii alegerilor nu sunt instituţii independente politic sau conduse de experţi
-susţinerea de către serviciile secrete din ţările cu un regim de dreapta sau conservator a miliţiilor de extrema-dreaptă (Ungaria, Italia, România, Franţa)
-acordarea de către autorităţile statale a unor fonduri substanţiale organizaţiilor de extrema-dreaptă care desfăşoară acţiuni politice sub denumirea de proiecte culturale
-instalarea intelectualilor de dreapta la conducerea instituţiilor culturale de forţă
-campaniile de denigrare a liber-cugetătorilor care demască imperfecţiunile unui regim politic dintr-o ţară democratică
-acţiunile de poliţie politică desfăşurate de serviciile secrete la adresa oponenţilor de stânga a puterii de dreapta, deşi aceşti oponenţi nu sunt terorişti sau mafioţi
-dezechilibru major între puterea laică şi cea religioasă în statele cu un trecut totalitar