duminică, 7 noiembrie 2010

Mici divergenţe

Doresc să pun capăt polemicii cu 3 blogări.

1. Prima clarificare se adresează blogăriţei Feminism Politic.

"laudatio-laudationis-substantiv feminin de declinarea a III-a parisilabică

singular

Nominativ laudatio

Acuzativ laudationem

Genitiv laudationis

Dativ laudationi

Ablativ laudatione

Vocativ laudatio

plural

Nominativ laudationes

Acuzativ laudationum

Genitiv laudationum

Dativ laudationibus

Ablativ laudationibus

Vocativ laudationes.

Nu există în limba latină un substantiv care să aibă forma laudatium la acuzativ, singular sau plural. Prin metoda pasului invers, pentru ca un substantiv să aibă forma de laudatium la acuzativ singular sau plural trebuie ca la nominativ să aibă una din următoarele forme: laudatius (decl a ii-a, masculin), laudatium (declinarea a ii-a, neutru). Dar aceste forme sunt inexistente.

În plus, Dicţionarul Latin-Român al lui Gh. Guţu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993, prezintă substantivele laudatio, onis, şi laus-laudis (pag. 239-240).

Nu am pretenţii ca toată lumea să ştie limba latină, dar atunci li se demonstrează greşeala să o recunoască."

2. A doua clarificare se adresează lui Pavel.

"-În cei 5 ani şi ceva de locuit în Iaşi nu am asistat la vreo scenă comparabilă cu vreuna descrisă de tine.

-Niciodată nu am văzut saci de cartofi în mijloacele RATP Iaşi.

-Tinerii trebuie să respecte persoanele în vârstă.

-Tinerii trebuie să sară în apărarea tinerelor jignite sau atacate, indiferent de făptuitor.

-Pavel ar trebui să renunţe la articolele de tip flame, pline de remarci inflamatorii, care radicalizează.

-Succesul unui blogăr n-ar trebui să se vadă în stilul flame care atrage vizite şi comentarii multe pe blog.

-Bătrânii din Iaşi se comportă, în general, normal cu tinerii. Îşi dau seama că tinerii sunt sufletul Iaşului. În mod normal, la Iaşi ajung să studieze tineri cu educaţie morală solidă.

-Dezaprob categoric orice încercare a vreunui blogăr de a crea impresia că toţi bătrânii din Iaşi călătoresc cu mijloacele de transport în comun pentru a enerva tinerii. Nu accept tentativele de a înfăţişa pe bătrânii din Iaşi drept nişte infractori sau nişte persoane certate cu bunul-simţ.

-Articolul lui Pavel generaliza. Într-un articol ulterior acesta a făcut nişte precizări, recunoscând implicit că a preferat prima dată exagerările şi generalizările.

-Citesc peste 100 de bloguri ieşene. Felul în care bătrânii Iaşului folosesc mijloacele de transport în comun nu constituie un subiect des abordat."

3. A treia clarificare se adresează blogăriţei Eleonora Lisnic care mi-a şters un comentariu postat de mine pe blogul ei în care spuneam că Noua Dreaptă este o organizaţie ilegală care promovează aceleaşi idei criminale ca şi mareşalul Ion Antonescu.

"Eleonora, este deosebit de ridicolă tentativa ta de a-l apăra pe mareşalul Ion Antonescu şi de a lua partea Noii Drepte. Discursul lor antisemit, nazist şi ideologic este cauza uciderii evreilor ieşeni al căror mormânt improvizat a fost descoperit recent lângă Iaşi.

Ştiu că Noua Dreaptă este influentă în Republica Moldova. Discursul său este politic, inspirat din ideologia nazistă.

Ştiu că tinerii moldoveni au o impresie foarte bună despre mareşalul Ion Antonescu care, împreună cu trupele SS, a "eliberat" Basarabia de sovietici şi de evrei.

Doresc de la tine mai multă reţinere când este vorba de a promova ideile unui criminal de război, comanditar al unor acte genocidare comise de Armata Română în România şi Basarabia."

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Sunt foarte şocat şi profund ruşinat.

Declaraţie publică de poziţie

Recent, o echipă de cercetători ieşeni a găsit în pădurea din comuna Popricani o groapă comună datând din cel de-al Doilea Război Mondial. Se pare că cele 16 victime descoperite până acum sunt evrei neimplicaţi în acţiuni militare, familii, copii, femei. Asasinii par a fi soldaţi români.

Declar public că sunt foarte şocat şi profund ruşinat de posibilele acte genocidare comise de soldaţi ai Armatei Române în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Declar public că sunt extrem de surprins de rapiditatea cu care autorităţile judiciare române au emis o contra-ipoteză: aceea că scheletele aparţin unor soldaţi români ucişi de către sovietici sau nazişti. Eu nu cred în această versiune. Declaraţiile martorilor nu pot fi puse la îndoială.
Din păcate, crimele comise asupra evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondiale au continuat cu acţiuni genocidare asupra cărora comunitatea internaţională nu a intervenit sau a intervenit târziu: Srebrenica, Halabja, Rwanda, Darfur.
Sunt extrem de ruşinat de faptul că majoritatea românilor cu drept de vot îl simpatizează pe mareşalul Antonescu şi susţin ideile naziste: lichidarea fizică a evreilor, populaţiei rome, puritatea rasială şi ideologică.
Se confirmă faptul că este imperativă desfiinţarea necondiţionată a capacităţilor militare ale României. Atâta timp cât Armata Română a ucis pe baza unor ordine ilegale ideologice, rasiale şi politice, în 1941 şi 1989, populaţia trebuie să conştientizeze că Armata nu apăra populaţia, ci ideile absurde ale unor politicieni. Evreii ucişi în 1941 de Armata Română erau cetăţeni români. Tinerii ucişi în decembrie 1989 erau cetăţeni români. Se confirmă deci inutilitatea Armatei Române.
Fac apel la toţi cei care citesc acest material să acţioneze pentru demilitarizarea României.
Atâta timp cât România deţine forţe armate, evenimentele genocidare din 1941 şi din 1989 se pot repeta!

marți, 2 noiembrie 2010

Proştii ne vor conduce.

Dacă până acum clasa politică era compusă din oameni versatili, vicleni, înzestraţi cu talentul de a manevra vorbele şi masele, cred că de acum înainte vom fi conduşi de proşti. Dictatura prostimii asupra populaţiei se va instaura pe fondul conflictelor sociale, a lipsei de solidaritate socială, a manipulărilor impuse de decidenţii politici, lipsei de patriotism.
Regimul Băsescu a trecut de la incompetenţă şi prostie la nesimţire, ilogică şi reavoinţă.
Nu înţeleg cum unii români se aşteaptă de la regimul Băsescu să asigure o funcţionare normală a societăţii în 2011. Ca şi cum Hitler ar fi putut deveni democrat.
Rămân la părerea că merităm să stăm cu regimul Băsescu până în 2014. Nu cred că în 2012 Marinerul va accepta un nou guvern din care să lipsească molima portocalie. Cred că Marinerul va patrona din umbră un partid aşa-zis independent care va capitaliza nemulţumirile faţă de molima portocalie şi faţă de demagogia Opoziţiei PSD-PNL.
Succesuri!

luni, 1 noiembrie 2010

Au început miştourile.

Astăzi, o colegă de serviciu mi-a aruncat o vorbă care m-a şocat (deşi este posibil, dar improbabil, ca eu s-o fi interpretat greşit). După Consiliul Profesoral, eram amândoi singuri în cancelarie, în fereastră (oră liberă). Îmi spune ceva de genul "Paul, trebuie să-ţi ridicăm statuie. Văd că te implici foarte mult". După aceea, legat de îndemnul directorului de a demara proiecte europene, "Paul, pune mâna şi începe să lucrezi la proiecte europene". I-am răspuns pe loc: "Doamnă, de acord, dar ce sens are să fac eu asta dacă n-am să mai fiu aici şi anul viitor?".
În ce context, a avut loc acest episod interesant:
Am fost implicat în două proiecte: Ziua Educaţiei (5 octombrie) şi Halloween. Urmează să desfăşor un proiect comun cu un diriginte pentru Săptămâna Globală a Educaţiei 2010 13-21 noiembrie. Am ajutat conducerea să încerce pornirea unor parteneriate cu şcoli din Europa de Vest şi de Nord. Tot ce am făcut a fost în afara orelor de curs şi din voinţă proprie, poate la rugămintea unor colegi. Plus că de 2 săptămâni o fac pe câinele poliţist şi încerc să depistez laptopul şi casetofonul prin cele 3 corpuri de clădire pentru a le folosi la lecţii. În fine, încerc să-mi fac treaba cât mai bine.
Nu trebuie negat faptul că sunt unele cadre didactice care nu ştiu sau nu vor să facă nimic în afara orelor, a programului de lucru. Cât de cât, elevii au de câştigat de pe urma unor activităţi educative extraşcolare pe placul lor.
Că Băsescu-Hitler şi Funeriu-The Monkey nu mă încurajează să practic această meserie e una, dar să mă confrunt cu ostilitatea unor colegi este şi mai dureros.
Ce mai atâta discuţie, corpul profesoral îşi merită soarta cu vârf şi îndesat.