luni, 3 ianuarie 2011

Din cauza convingerilor mele politice, chiar nu am vreo părere despre uniforma obligatorie pentru elevii de liceu.

Dacă aş fi de acord cu uniforma, aş fi inclus în grupul conformiştilor, al celor care susţin autoritatea impusă cu orice preţ. Ceea ce este contrar convingerilor mele politice.
Dacă nu aş fi de acord cu uniforma, aş fi inclus în grupul celor care spun că uniforma obligatorie împiedică transfomarea elevului prin mijloace proprii. Doar că eu cred că un elev bine pregătit îşi stabileşte singur evoluţia culturală, socială şi economică. Un elev fără competenţe sociale şi civice este carne de tun pentru dictatori şi generali. În schimb, părinţii trebuie să conştientizeze că diferenţele socio-economice dintre elevi nu trebuie să se vadă la şcoală prin îmbrăcarea odraslei cu ultimele noutăţi de la Armani sau Prada. Ceea ce nu se potriveşte aspiraţiilor mele libertariene. Elevii trebuie să se diferenţieze prin abilităţi specifice. Fiecare elev trebuie încurajat să practice un anumit tip de activitate corespunzătoare inteligenţei de tip Howard Gardner.
Dar
Neintroducerea uniformei obligatorii pentru elevii de liceu nu înseamnă că nu trebuiesc stabilite unele limite ale codului vestimentar. Fusta mini, machiajul strident, maieul mulat, pantalonii lipiţi pe piele, brăţările, piercingurile nu au ce căuta la un elev român la şcoală.
Este mai puţin periculos pentru dezvoltarea personală să impui nişte restricţii decât să generalizezi o măsură contestată.
Libertatea asta are nişte costuri. Cu cât sunt mai mici, cu atât mai bine.
Acest articol merită citit pentru rigoarea sa metodologică.

Niciun comentariu: