Sabin Șerban, victima colegilor tatălui său

Abandonați de către autorități

Episodul 1

Deschid astăzi seria unor dezvăluiri privitoare la abuzurile, incompetența și corupția autorităților din Iași. Am desăvârșita încredere că voi obține ceva reacții atâta timp cât, în urma articolelor mele de blog anterioare, au fost dați afară din sistem comisarul Șoric de la Poliția Neamț (altă speță decât cea tratată mai jos) și colonelul Cătălin Peptan de la SRI Iași.

Sabin Șerban, victima colegilor tatălui său

16 decembrie 2018

Multor români cu o instrucție aparent elementară le place să citească cărți polițiște sau să urmărească seriale polițiste americane și încep să se creadă pricepuți în tehnici de investigare criminalistică.

Pe de altă parte, în aceste vremuri înfrigurate, ce altă distragere a atenției de la problemele cotidiene poate fi mai palpitantă decât analiza mușamalizării în cazul asasinării unui copil al unui ofițer de informații din Iași?

Să începem cu elementele de bază în cazul unui anchete privitoare la o crimă:

1. locul faptei

2. identitatea victimei

3. timpul decesului

4. modul de operare al criminalilor

5. mobilul crimei

6. identitatea criminalilor.

În cazul tânărului Sabin-Paraschiv Șerban, procuratura Iașului a stabilit, fără putință de tăgadă, locul faptei: apartamentul părinților din cartierul Dacia din municipiul Iași, strada Sarmisegetuza, etaj inferior, identitatea victimei: tânăr de gen masculin de 18 ani, Sabin-Paraschiv Șerban, elev premiant, părinți- tatăl ofițer operativ la SRI Iași, iar mama lucrător la PF Sculeni, cu o soră vitregă. Decesul a survenit în jurul orelor prânzului din ziua de vineri, 11 noiembrie 2016. Copilul a fost găsit de tată în jurul orelor 16:30-17:00.

Ceea ce a suscitat îngrijorări și preocupări este lipsa unor informații coerente referitoare la modul de operare al criminalilor, mobilul crimei și identitatea criminalilor. Dar avem perdelele de fum aruncate de către SRI prin intermediul presei locale și declarațiile publice insistente ale tatălui copilului și alte articole de presă relevante.

Sabin-Paraschiv Șerban a început clasa a IX-a la Liceul de Informatică Grigore Moisil din Iași în anul 2012 după ce a absolvit gimnaziul la Liceul Alecsandri din același oraș.

La noul său liceu său acționa o bandă de traficanți de droguri cuprinzând elevi și foști elevi ai liceului. Sunt șanse fie să fi cunoscut pe membrii bandei sau să fi aflat de existența ei. Scenariul care, automat, a dus la punerea sa în pericol și a familiei sale. S-ar părea că tatăl băiatului a făcut o anchetă ulterioară crimei pe cont propriu. Și a dat peste ”prietenii” de la DIICOT Iași, care documentau un dosar penal în curs.

Cu puțin timp înainte de crimă, Sabin a cumpărat o armă albă din complexul Palas. Nu se știe dacă era însoțit sau nu. Și nici scopul achiziționării.

În dimineața crimei, Sabin a plecat spre școală cu tatăl său, a parcurs jumătate din drum, apoi s-a întors acasă. A primit un apel de la o colegă de clasă care vroia să știe de ce nu a ajuns la școală (și poate dacă este acasă...). A răspuns sau nu nu se știe.

Tatăl copilului, tatăl natural, biologic, era (!) ofițer operativ la SRI Iași, responsabil cu colectarea de informații dintr-o rețea de informatori și, eventual, lucrători acoperiți. Ceea ce știu anchetatorii, știau și criminalii, știu și eu acum, este că Gheorghe Șerban nu a avut nici el programul de lucru obișnuit, așa cum și Sabin și-a schimbat, brusc, rutina.

Sabin, pe lângă faptul că era coleg de școală cu traficanți de droguri monitorizați, avea 2 pasiuni cunoscute: jocurile pe internet și antrenamentul la o sală de arte marțiale din cartier, pe scurt, socializa, nu era un copil retras, era cunoscut de foartă multă lume, lume pe care tatăl său era imposibil să o cunoască în detaliu... Marele criminalist Dan Antonescu a lansat o pistă publică cu trimitere la anturajul și pasiunile băiatului, inclusiv conversațiile sale electronice și telefonice.

Ipotezele lansate în presă au cuprins: o sinucidere clară, o moarte accidentală cu martor și o răzbunare. Ultima ipoteză a fost lansată dinspre sectorul rezerviștilor SRI, probabil oamenii generalului Tiberiu Simion. Ipoteză la care ader total, fără vreo reținere.

Deși probele biologice prelevate la locul crimei, necropsia trupului copilului și raportul de expertiză tehnico-științifică trebuia să stabilească cum a murit copilul, procuratura Iașului a stabilit o sinucidere, aparent fără vreun motiv, pe fondul unei stări conflictuale imaginare fie cu familia, școala ori cu prietenii săi.

Circumstanțele decesului, odată clarificate, duceau, inevitabil, la aflarea mobilului crimei, căci crimă cu premeditare a fost, dar și aflarea identității criminalilor.

În paralel cu interviul (al treilea!) dat de colonelul Șerban în presa locală prin care punea la îndoială modul în care a decurs ancheta procuraturii, am aflat cu toții că DIICOT Iași avea în lucru un dosar privitor la traficanții de droguri de la liceul băiatului...

Aflăm din presă 2 informații interesante: 1. colonelul SRI Iași Gheorghe Șerban nu a avut parte de ”altercații” legate de munca sa, oricare ar fi fost natura sa, 2. colonelul SRI Iași s-a retras din SRI Iași, a părăsit mediul urban pentru mediul rural, unde pericolele pot fi prevenite mai repede și copilul supraviețuitor poate fi protejat mai bine.

Nu este extrem de interesant faptul că Gheorghe Șerban și-a cerut trecerea în rezervă, previzibil, probabil cu consecința diminuării veniturilor sale, ci faptul că a a refuzat: 1. mediul de lucru presupus sigur, 2. mediul de habitație (municipiul Iași) presupus sigur. Un alt efect al deciziei sale este faptul că lucrările operative (rețeaua informativă, mandatele de supravghere specifice) ale sale au trecut în sarcina altui ofițer SRI. Sau au fost clasate (!)De aici lansăm ipoteza că rețeaua col. Șerban a fost compromisă din interiorul SRI Iași, al doilea sancționat fiind chiar șeful său, col. Cătălin Peptan, care s-a cerut trecut în rezervă... Pentru a nu fi dat afară în șuturi.

Ofițerii SRI Iași colaborează cu foarte multe instituții din Iași, inclusiv cu procuratura de la care cere mandate și cu DIICOT. De ce familia copilului a fost umilită cu verdictul sinuciderii (autoprovocate sau accidentale) și de ce col. Șerban a contestat, nu numai în scris, acest verdict, dar și prin intermediul aceleiași prese locale, trompetă de diversiune a SRI, aici este un mare mare semn de îngrijorare.

La urma urmei, taman colegii lui Gheorghe Șerban din SRI, Poliție, DIICOT și procuratură și-au bătut joc, fără scrupule, de memoria copilului, aspect care a declanșat atât indignarea publică a tatălui, cât și simțul demnității (apariția neîncrederii în colegi și semnalarea acestei neîncrederi prin plecarea cu dublu sens).

După seria de articole de blog privitoare la caz, am primit semnale din partea celor incriminați de mine. Semnale care confirmă o stare de agitație în sistem, stare care nu a găsit o rezolvare prin trecerea în rezervă forțată lui Peptan.

Concluzionând, cu tot cu turnători și ofițeri preluați din Securitate și transformați în cadre didactice la liceele bune ale Iașului, Protecția Internă din SRI Iași a dormit un somn bun în post.
Un semn al unor vremuri extrem de tulburi care stau să vină peste noi.
Iar ghioceii ofiliți și norișorii cu ochi strâmbi ai lui Ovidiu Marincea fac prea puțin ca să ne liniștească.