Acest articol este dedicat lui Vlad Mercori pentru că l-am confundat cu un bărbos pe la 35 de ani.
Acum două zile am asistat la conferinţa ("Studiind istoria împreună: studii de caz despre interdependenţa dosarelor de Securitate şi a documentelor Stasi") ţinută de cercetătorul Georg Herstritt de la Institutul Gauck din Berlin (Oficiul pentru Administrarea Arhivelor STASI, fosta poliţie politică a Republicii Democrate Germane, adică Germania comunistă). Evenimentul a avut loc în sala H1 a Facultăţii de Istorie a Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, miercuri, 26 martie 2009, ora 17. Audienţa: studenţi la Istorie, profesori tineri de la Istorie şi alte facultăţi cuziste, presă, diverşi.
Observaţii de început:
1. Acum ştiu cine-mi este "duşmanul de clasă" în blogosferă cu numele de cod Vlad Mercori:D
2. Prin prisma analizei tranzacţionale, cum trebuie interpretată insistenţa/ frecvenţa cu care decanul Platon îşi tot atingea faţa şi ofta din zece în zece minute? Ce aş fi putut înţelege din gesturile decanului Platon? Subiectul îl supăra, incomoda sau interesa?
3. Sunt total dezamăgit că nu am sesizat prezenţa vreunui intelectual de casă al vreunui partid politic. Vorbind cu un amic despre nemulţumirea mea că nu am depistat niciun fenechiot cu creier p-acolo, mi s-a răspuns că Centrul de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului a fost înfiinţat cu sprijinul lui Băsescu şi al unor amici americani de-ai săi cu scopul de a justifica moral condamnarea comunismului de către Preşedinte prin raportul Tismăneanu prezentat în faţa Parlamentului Dumnezeu mai ţine minte când. Probabil că este pură speculaţie, de vreme ce CSCP nu a făcut publice numele finanţatorilor, cum au făcut, de pildă, SAR-ul, APD-ul şi Transparency (Amnesty?) România...
4. Conferinţa neamţului a durat mult mai mult decât unele recitări de poezie care mai au loc prin Aula Magna sau Sala Senatului. Am notat interesul tinerilor, presei şi al intelectualilor prezenţi la această conferinţă. Observ că de la o vreme Universitatea joacă rolul peşterii din mitul omonim.
5. Pentru că am fost recent în Germania aproape cinci luni şi am învăţat oleacă de germană, vă avertizez că STASI se citeşte ştazi.
6. Platon vorbeşte mai bine engleza decât Oprea!
Ca să n-o mai lungesc mult că vi se răceşte cafeaua. Ce idei mi s-au părut interesante şi pe care am să le iau cu mine când am să emigrez în Canada:
- un grup de dizidenţi români stabiliţi în Berlinul capitalist fusese infiltrat de unofficial informerii Securităţii
- documentele găsite în Arhiva STASI şi în cea a Securităţii de la CNSAS referitoare la răpirea vicepreşedintelui (Vasiliu) acestui "cuib de imperialişti" diferă foarte mult ca perspectivă şi din punct de vedere al cantităţii de informaţie
-STASI era subordonată Partidului Comunist din Germania sovietică
-STASI era un fel de filială germană a KGB, acelaşi principiu şi la noi, deşi în ultimii ani de comunism, hardlinerii făceau crize de nervi când auzeau de glasnost i perestroika
-STASI colabora oficial cu alte poliţii secrete/ politice din zona lagărului socialist
-s-a încercat şi în Germania şi în România crearea imaginii fostului ofiţer de poliţie politică ca profesionist, patriot, nevinovat de crime oribile, educat. Şi asta după ce noile servicii secrete de informaţii din democraţie au luat locul poliţiei politice. Mare progres, n-am ce zice...
-un episod antologic în relaţia STASI-Securitate a fost consemnat atunci când Doicaru, şef al ramurii de spionaj extern, a contactat pe căi neoficiale pe omologii săi din STASI. Nu mai ţin minte dacă neamţul a spus de ce.
-între STASI şi Securitate a existat chiar şi un acord de colaborare, făcut profesionist, cu prevederi şi proceduri bine stabilite
-în Germania până şi azi sunt oameni care strâmbă din nas la ideea că foşti ofiţeri STASI lucrează pe baza unor contracte de consiliere cu Institul Gauck. Aceşti foşti ofiţeri sunt cunoscuţi, au o acoperire oficială, probabil legat de documentare şi cercetare
-remarcă personală: la noi nu se ştie câţi foşti ofiţeri de Securitate sau foşti turnători lucrează neoficial ca angajaţi ai CNSAS. Mircea Dinescu ar fi un specimen demn de analizat (ştiţi voi, excursiile dinainte de 1989, Radio Moscova...)
-ca urmare a unor decizii luate de instanţele de judecată germane, numai 2 (DOI) foşti ofiţeri STASI acuzaţi de crime au făcut puşcărie, un număr destul de mic de foşti ofiţeri STASI au fost obligaţi să plătească daune victimelor sau urmaşilor victimelor lor, majoritatea proceselor s-au soldat cu eşecuri.
-şi în Germania, şi în România, foştii ofiţeri STASI şi turnătorii au devenit fie prosperi capitalişti, moguli media, politicieni populari. Noi îi avem pe SRS, Felix Motanu, Daniel Condurache.
-înfiinţarea Institutului Gauck este strâns legată de conceptul de adevăr care a stat la baza stabilirii TRC-urilor din Africa de Sud (TRC-urile, adică Truth and Reconciliation Commissions, care au tratat perioada de post-apartheid). Perspectiva victimei a fost iarăşi pusă pe plan secundar cu atât mai mult cu cât aspectul retributivo-punitiv a fost pus de umbră de reconciliere, păstrarea echilibrului social. Cică p-undeva în Biblie (eu sunt ateu dar nu contează, citesc Biblia cum citesc şi Libertatea) se spune că "Truth will make you free"
-nu toate documente găsite în arhivele STASI sau ale Securităţii sunt autentice
-au cam dispărut dosare din ambele instituţii când comunismul a căzut... în sticla de vodcă rusească. Dosare fie distruse, fie furate de viitori duşmani sau viitori amici
-în Germania, Arhivele STASI şi conţinutul lor au lovit foarte puternic în factorul religios, nu ca la noi de vreme ce popii sunt, cred, singura categorie socio-profesională ale căror dosare trebuie încuiate bine în arhive. Dezvăluirile legate de unii turnători din Biserică, fie ea Catolică, Protestantă etc. se pare că au ajutat la creşterea curentului ateu în Germania. Se pare că factorul religios din Germania comunistă a jucat cât de cât rolul opoziţiei din piesa de teatru a democraţiei. La ei, la civilizaţi, Biserica n-a fost anexată de puterea comunistă. Pe când la noi, BOR-ul a lins frumos papucii nomenclaturiştilor. Poate că prin Ardeal, la protestanţi, au mai fost împotriviri sincere faţă de regimul ceauşist. Deci, în Germania, Biserica a sprijinit lustraţia.
-şi în Germania şi la noi sunt voci care spun: "Bun, avem arhivele fostei poliţii politice comuniste. Dar când se vor deschide şi arhivele Partidului Comunist?"
-din punct de vedere juridic şi moral, foştii ofiţeri SS şi foştii ofiţeri STASI sunt trataţi total diferit.
-la început, şi STASI şi Securitatea acţionau ca ţăranii, bătând lumea, arestând oameni din te miri ce motive, aveau metode violente, fizice pentru a convinge lumea să toarne. La un moment dat, s-au deşteptat băieţii blonzi cu ochi albaştri şi au început să lucreze şi la psihic. N-am auzit ca STASI să fi avut obiceiul să dea bani la turnători.
-şi ofiţerii STASI recrutau minori, cică era o competiţie: STASI lua minorii care promiteau, Armata pe următorii, iar Poliţia pe mucoşi. Cică şi nemţii au bancuri cu miliţieni gen Garcea
Nu promit nimic dar, dacă îmi mai aduc aminte de vreo chestie faină, reeditez articolul prin completare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu