Visul meu recurent este următorul:
-merg pe o alee lată şi lungă alături de oameni cărora nu le văd chipul
-în partea dreaptă sunt clădiri înalte, blocuri
-în partea stângă este peisaj de ţară, dealuri înverzite
-deodată încep să merg mai repede, să alerg chiar
-uşor uşor mă desprind de pământ şi zbor
-zborul meu este domol
-trebuie să am grijă permanent de cablurile de curent care sunt plasate la o înălţime exagerată
-reuşesc să ocolesc cablurile şi calea-mi este liberă
-zborul nu este rapid
-nu mă uit în jos dar mă uit în zare şi văd cerul de un albastru impresionant, fără nori
-soarele nu-mi bate în ochi
În fine, cam ăsta e. Mi se pare interesant că este singurul meu vis care se repetă exact şi pe care rememorez.
Alt vis recurent este căderea în gol, dar de fiecare dată este altfel şi nu rememorez detalii.
Posibil să am vise premonitorii. Înainte să ajung în gara din Viena (iulie 2008), am visat cu câteva luni înainte (înainte de aflu de şcoala de vară din Austria) o gară mare şi frumoasă învecinată cu clădiri istorice, depozitare ale trecutului.
Voi ce vise mai aveţi? Visaţi şi voi că zburaţi sau că vă prăbuşiţi în gol?
marți, 7 septembrie 2010
Despărţire dureroasă
Am fost azi la şcoala din comuna X ca să-mi iau cartea de muncă să o predau la unitatea de învăţământ din comuna Y pentru dosarul de personal.
M-am reîntâlnit cu unii foşti colegi (învăţătoare şi profesoare) care pregăteau şcoala pentru reîntoarcea elevilor.
Dar cel mai emoţionant moment a fost reîntâlnirea cu unii elevi cărora le-am fost diriginte şi care au fost foarte dezamăgiţi că nu voi continua să lucrez acolo şi să le fiu diriginte. Deşi am mai făcut-o şi înainte (când am aflat că norma de engleză de acolo din comună s-a redus de la 18 la 14 prin închiderea unei şcoli şi i-am pregătit pe copii pentru despărţire), le-am explicat copiilor că se vor reîntâlni cu mulţi profesori şi că vor avea alt diriginte şi profesor de engleză. Le-am spus să continue să înveţe sau să progreseze şi să respecte pe părinţi, profesori şi colegi. Mi-au spus că le-am fost cel mai bun profesor, poate şi din cauză că am ştiut să mă apropii de ei şi să-i înţeleg. M-au comparat cu un alt cadru didactic, prea sever din punctul lor de vedere. Plini de emoţie şi regret, copii şi-au adus aminte de toate activităţile frumoase pe care le-am desfăşurat împreună. M-a impresionat Andrei care a început să reia exerciţiul cu animale domestice şi animale sălbatice.
Grea despărţirea dar asta e. Viaţa este un voiaj continuu.
M-am reîntâlnit cu unii foşti colegi (învăţătoare şi profesoare) care pregăteau şcoala pentru reîntoarcea elevilor.
Dar cel mai emoţionant moment a fost reîntâlnirea cu unii elevi cărora le-am fost diriginte şi care au fost foarte dezamăgiţi că nu voi continua să lucrez acolo şi să le fiu diriginte. Deşi am mai făcut-o şi înainte (când am aflat că norma de engleză de acolo din comună s-a redus de la 18 la 14 prin închiderea unei şcoli şi i-am pregătit pe copii pentru despărţire), le-am explicat copiilor că se vor reîntâlni cu mulţi profesori şi că vor avea alt diriginte şi profesor de engleză. Le-am spus să continue să înveţe sau să progreseze şi să respecte pe părinţi, profesori şi colegi. Mi-au spus că le-am fost cel mai bun profesor, poate şi din cauză că am ştiut să mă apropii de ei şi să-i înţeleg. M-au comparat cu un alt cadru didactic, prea sever din punctul lor de vedere. Plini de emoţie şi regret, copii şi-au adus aminte de toate activităţile frumoase pe care le-am desfăşurat împreună. M-a impresionat Andrei care a început să reia exerciţiul cu animale domestice şi animale sălbatice.
Grea despărţirea dar asta e. Viaţa este un voiaj continuu.
Cazul din Vaslui mi-a dat speranţe
"Florin Cepraga, un tânăr de 16 ani din localitatea vasluiană Teişoru, şi-a salvat doi prieteni de la înec. Acum are nevoie de multă putere ca să scape cu viață. Florin Cepraga nu ştia să înoate, dar s-a luptat cu apa pentru sufletele amicilor lui. Răpus de puteri, tânărul s-a scufundat şi e în comă profundă la spital."
Adevărul
"Părinţii lui Florin Cepraga, tânărul de 16 ani care a încercat să îşi salveze tovarăşii de joacă de la înec, au stat permanent lângă el la spital. Răvăşit de durere, tata eroului trăieşte cu speranţa că totuşi Florin va reînvia şi că va merge acasă acolo unde îl aşteaptă ceilalţi fraţi şi sora lui. „Doar eu am fost acasă să văd ce fac ceilalţi băieţi. I-am găsit plângând şi i-am lăsat plângând. Ionuţ, mezinul nostru, m-a rugat să îl iau şi pe el la spital, dar nu am putut să fac asta. Nu vreau să îl vadă cum e acum, conectat la aparatele alea", ne-a spus plin de lacrimi, Mircea Cepreaga, tatăl lui Florin."
Adevărul
Atâta timp cât un adolescent a fost în stare să-şi rişte viaţa pentru a salva viaţa a 2 copii cred că mai există speranţă de mai bine în această ţară. Încă nu suntem cu toţii răi. Nu este singurul caz semnalat de presă în care este prezentat un copil care a sărit să-şi ajute semenii.
Adevărul
"Părinţii lui Florin Cepraga, tânărul de 16 ani care a încercat să îşi salveze tovarăşii de joacă de la înec, au stat permanent lângă el la spital. Răvăşit de durere, tata eroului trăieşte cu speranţa că totuşi Florin va reînvia şi că va merge acasă acolo unde îl aşteaptă ceilalţi fraţi şi sora lui. „Doar eu am fost acasă să văd ce fac ceilalţi băieţi. I-am găsit plângând şi i-am lăsat plângând. Ionuţ, mezinul nostru, m-a rugat să îl iau şi pe el la spital, dar nu am putut să fac asta. Nu vreau să îl vadă cum e acum, conectat la aparatele alea", ne-a spus plin de lacrimi, Mircea Cepreaga, tatăl lui Florin."
Adevărul
Atâta timp cât un adolescent a fost în stare să-şi rişte viaţa pentru a salva viaţa a 2 copii cred că mai există speranţă de mai bine în această ţară. Încă nu suntem cu toţii răi. Nu este singurul caz semnalat de presă în care este prezentat un copil care a sărit să-şi ajute semenii.
Ce cuprinde norma didactică a unui profesor din preuniversitar din România
Norma didactică a unui profesor cuprinde 40 de ore pe săptămână.
Norma de predare a unui profesor cuprinde 18 ore pe săptămână.
Norma didactică a unui profesor din învăţământul preuniversitar cuprinde:
-norma de predare 18 ore pe săptămână (la gradul I, 25 ani vechime este de 16 ore)
-participarea obligatorie la consiliile profesorale
-1-2 ore de serviciu pe şcoală (deşi anul trecut am fost de serviciu 5 ore, iar anul acesta voi fi 3 ore de serviciu pe săptămână)
-participarea obligatorie la consfătuiri (adunarea profesorilor pe o specialitate dintr-o anumită zonă, să zicem Roman şi zona Roman), cercuri pedagogice (adunarea profesorilor pe o specialitate grupaţi în subzone: profesorii care predau engleza în comuna X plus profesorii care predau engleza în comuna Y plus profesorii care predau engleza în comuna Z şamd)
-pregătirea lecţiilor
-întocmirea planificărilor anuale, semestriale, pe unităţi de învăţare, pe lecţii
-evaluarea elevilor în clasă şi în afara ei (corectarea lucrărilor, caietelor, compunerilor, evaluarea portofoliilor etc.)
-întocmirea fişelor de lucru pentru elevi
-întocmirea testelor pentru elevi
-2 ore de comunicare cu familiile elevilor (fie că eşti diriginte sau nu, dar inclusiv la şedinţele cu părinţii, dacă eşti solicitat de diriginte, părinţi sau elevi)
Ce nu cuprinde norma didactică:
-participarea la examenele naţionale
-participarea alături de elevi la concursuri locale, judeţene, olimpiade etc.
-timpul alocat deplasării la serviciu
-activităţi de perfecţionare
-efectuarea recensământului şcolar
-participarea alături de elevi la activităţi extracurriculare
-să faci focul în şcoală ca să nu fie frig
-mersul la librărie să cumperi manuale pentru elevi
-participarea obligatorie la sesiuni de comunicări ştiinţifice pe partea de pedagogie sau de specialitate
-participarea la şedinţele de sindicat
Eu asta ştiu şi nu scriu din cărţi.
Norma de predare a unui profesor cuprinde 18 ore pe săptămână.
Norma didactică a unui profesor din învăţământul preuniversitar cuprinde:
-norma de predare 18 ore pe săptămână (la gradul I, 25 ani vechime este de 16 ore)
-participarea obligatorie la consiliile profesorale
-1-2 ore de serviciu pe şcoală (deşi anul trecut am fost de serviciu 5 ore, iar anul acesta voi fi 3 ore de serviciu pe săptămână)
-participarea obligatorie la consfătuiri (adunarea profesorilor pe o specialitate dintr-o anumită zonă, să zicem Roman şi zona Roman), cercuri pedagogice (adunarea profesorilor pe o specialitate grupaţi în subzone: profesorii care predau engleza în comuna X plus profesorii care predau engleza în comuna Y plus profesorii care predau engleza în comuna Z şamd)
-pregătirea lecţiilor
-întocmirea planificărilor anuale, semestriale, pe unităţi de învăţare, pe lecţii
-evaluarea elevilor în clasă şi în afara ei (corectarea lucrărilor, caietelor, compunerilor, evaluarea portofoliilor etc.)
-întocmirea fişelor de lucru pentru elevi
-întocmirea testelor pentru elevi
-2 ore de comunicare cu familiile elevilor (fie că eşti diriginte sau nu, dar inclusiv la şedinţele cu părinţii, dacă eşti solicitat de diriginte, părinţi sau elevi)
Ce nu cuprinde norma didactică:
-participarea la examenele naţionale
-participarea alături de elevi la concursuri locale, judeţene, olimpiade etc.
-timpul alocat deplasării la serviciu
-activităţi de perfecţionare
-efectuarea recensământului şcolar
-participarea alături de elevi la activităţi extracurriculare
-să faci focul în şcoală ca să nu fie frig
-mersul la librărie să cumperi manuale pentru elevi
-participarea obligatorie la sesiuni de comunicări ştiinţifice pe partea de pedagogie sau de specialitate
-participarea la şedinţele de sindicat
Eu asta ştiu şi nu scriu din cărţi.
joi, 2 septembrie 2010
Felicitări, Cosmine. Felicitări, Cătăline.
În această seară, blogării romaşcani Cosmin şi Cătălin au fost protagoniştii emisiunii "Opinii avizate" de pe CNS, moderată de Ramona Tarcă.
Această emisiune este încă un pas în crearea conştiinţei de sine a blogărilor romaşcani. Încă simt nevoia să fac observaţia că oraşe mari din Moldova n-au o blogosferă aşa de numeroasă şi relativ bine închegată cum are Romanul. Piatra-Neamţ, Bacău şi Vaslui stau prost la acest capitol. Forţa blogărilor romaşcani se poate datora şi unui transfer de know-how dinspre Iaşi.
Prestaţia lui Cosmin "Grupul tinerilor"
-mi-a plăcut că a vorbit despre blog ca jurnal personal, definiţia tradiţională (în educaţie se numeşte warm-up)
-a încercat să-şi învingă timiditatea şi acest efort i-a permis să exprime nişte idei foarte interesante, a avut şi mici dificultăţi, dar nu trebuie insistat asupra lor
-am fost mulţumit de faptul că a discutat puţin despre conceptul de monetizare când a venit vorba de subiectul banilor din blog
-mi-a plăcut lejeritatea cu care a vorbit despre alegerea numelui blogului său
-când moderatoarea l-a întrebat "Profesorii tăi ştiu de blogul tău, ce părere au?", răspunsul a fost ceva de genul "profesorii ne stimulează creativitatea, originalitatea", n-am ştiut cum să interpretez
-Cosmin a spus că blogul său n-are tangenţă cu domeniul studiilor universitare recent începute
-mi s-a părut interesant să-l aud pe Cosmin spunând că un grup din care făcea el parte cuprindea 5 blogări, n-am reţinut ce fel de grup: prieteni, colegi?
-Cosmin a recunoscut că se informează mai mult de la televizor şi mai puţin din ziare sau de pe Internet
-Cosmin părea să aibă mai mult de spus legat de comentariile răutăcioase
-Cosmin a subliniat unele părţi bune şi altele rele ale propunerii Vasilescu
-jurnalistul Ioan Chirilă (jurnalist sportiv, decedat, tatăl cântăreţului Tudor Chirilă) este jurnalistul său preferat
-speră să lucreze în specialitatea studiilor universitare
-a cochetat, la un moment dat, cu ideea de se face jurnalist ("Păi sunt şi ziarişti cu Politihnică")
-a criticat existenţa blogurilor de cancan
-încearcă să-şi convingă fratele să-şi facă blog
Prestaţia lui Cătălin/Nepoate "Grupul experimentaţilor"
-aici s-a văzut maturitatea în gândire şi experienţa în blogging
-a recunoscut că înainte de a fi blogăr a fost cititor de şi comentator pe bloguri
-a recunoscut că şi-a făcut blog mai mult la îndemnul prietenilor
-a subliniat existenţa celor 2 platforme gratuite wordpress şi blogger
-a spus de Bobby Voicu că este unul din puţinii marketeri care fac bloguri sau site-uri de nişă care au succes
-a recunoscut că se informează foarte mult de pe online ("agenţii de presă")
-jurnalistul preferat: Cătălin Tolontan, motive: anchetele pe care le derulează, jurnalismul de investigaţie pe care îl desfăşoară cu consecvenţă
-îi plac comentariile răutăcioase
-îi plac dezbaterile pe bloguri, mai ales dacă au loc pe blogul său :))
-apreciază comentariile constructive
-a pomenit de rolul twitterului ca un fel de global messenger
-a spus că blogării romaşcani se întâlnesc frecvent şi a spus că spune prezent de fiecare dată
-a spus că sunt multe bloguri deschise înainte de campanii electorale şi abandonate
-a respins asocierea blogăr-curaj
-blogul său este centrat pe social-politic
-nu a vrut să-mi dea numele pe post când a spus că unul dintre cititori i-a atras atenţia că a confundat antisemitismul cu rasismul, sau cumva cipslim a fost primul care a sesizat?
Moderatoarea a subliniat rolurile/funcţiile/intenţiile blogului
-informare
-divertisment
-manipulare (bloguri politice)
-formarea unei opinii
Consider că urmărind emisiunea am aflat multe lucruri despre cei 2 blogări. Unele lucruri m-au surprins, altele nu. Cred că, apelând la calm şi mai puţin la impetuozitate, Cosmin poate mai mult. Să fie un pic mai critic referitor la ceea ce difuzează televiziunile. Sunt încrezător în şansele sale, cu condiţia să vrea şi el şi să fie mai chibzuit.
Abia aştept să-l cunosc pe Cătălin această sâmbătă la ieşirea la bere din TerraPeutique ora 14.
Această emisiune este încă un pas în crearea conştiinţei de sine a blogărilor romaşcani. Încă simt nevoia să fac observaţia că oraşe mari din Moldova n-au o blogosferă aşa de numeroasă şi relativ bine închegată cum are Romanul. Piatra-Neamţ, Bacău şi Vaslui stau prost la acest capitol. Forţa blogărilor romaşcani se poate datora şi unui transfer de know-how dinspre Iaşi.
Prestaţia lui Cosmin "Grupul tinerilor"
-mi-a plăcut că a vorbit despre blog ca jurnal personal, definiţia tradiţională (în educaţie se numeşte warm-up)
-a încercat să-şi învingă timiditatea şi acest efort i-a permis să exprime nişte idei foarte interesante, a avut şi mici dificultăţi, dar nu trebuie insistat asupra lor
-am fost mulţumit de faptul că a discutat puţin despre conceptul de monetizare când a venit vorba de subiectul banilor din blog
-mi-a plăcut lejeritatea cu care a vorbit despre alegerea numelui blogului său
-când moderatoarea l-a întrebat "Profesorii tăi ştiu de blogul tău, ce părere au?", răspunsul a fost ceva de genul "profesorii ne stimulează creativitatea, originalitatea", n-am ştiut cum să interpretez
-Cosmin a spus că blogul său n-are tangenţă cu domeniul studiilor universitare recent începute
-mi s-a părut interesant să-l aud pe Cosmin spunând că un grup din care făcea el parte cuprindea 5 blogări, n-am reţinut ce fel de grup: prieteni, colegi?
-Cosmin a recunoscut că se informează mai mult de la televizor şi mai puţin din ziare sau de pe Internet
-Cosmin părea să aibă mai mult de spus legat de comentariile răutăcioase
-Cosmin a subliniat unele părţi bune şi altele rele ale propunerii Vasilescu
-jurnalistul Ioan Chirilă (jurnalist sportiv, decedat, tatăl cântăreţului Tudor Chirilă) este jurnalistul său preferat
-speră să lucreze în specialitatea studiilor universitare
-a cochetat, la un moment dat, cu ideea de se face jurnalist ("Păi sunt şi ziarişti cu Politihnică")
-a criticat existenţa blogurilor de cancan
-încearcă să-şi convingă fratele să-şi facă blog
Prestaţia lui Cătălin/Nepoate "Grupul experimentaţilor"
-aici s-a văzut maturitatea în gândire şi experienţa în blogging
-a recunoscut că înainte de a fi blogăr a fost cititor de şi comentator pe bloguri
-a recunoscut că şi-a făcut blog mai mult la îndemnul prietenilor
-a subliniat existenţa celor 2 platforme gratuite wordpress şi blogger
-a spus de Bobby Voicu că este unul din puţinii marketeri care fac bloguri sau site-uri de nişă care au succes
-a recunoscut că se informează foarte mult de pe online ("agenţii de presă")
-jurnalistul preferat: Cătălin Tolontan, motive: anchetele pe care le derulează, jurnalismul de investigaţie pe care îl desfăşoară cu consecvenţă
-îi plac comentariile răutăcioase
-îi plac dezbaterile pe bloguri, mai ales dacă au loc pe blogul său :))
-apreciază comentariile constructive
-a pomenit de rolul twitterului ca un fel de global messenger
-a spus că blogării romaşcani se întâlnesc frecvent şi a spus că spune prezent de fiecare dată
-a spus că sunt multe bloguri deschise înainte de campanii electorale şi abandonate
-a respins asocierea blogăr-curaj
-blogul său este centrat pe social-politic
-nu a vrut să-mi dea numele pe post când a spus că unul dintre cititori i-a atras atenţia că a confundat antisemitismul cu rasismul, sau cumva cipslim a fost primul care a sesizat?
Moderatoarea a subliniat rolurile/funcţiile/intenţiile blogului
-informare
-divertisment
-manipulare (bloguri politice)
-formarea unei opinii
Consider că urmărind emisiunea am aflat multe lucruri despre cei 2 blogări. Unele lucruri m-au surprins, altele nu. Cred că, apelând la calm şi mai puţin la impetuozitate, Cosmin poate mai mult. Să fie un pic mai critic referitor la ceea ce difuzează televiziunile. Sunt încrezător în şansele sale, cu condiţia să vrea şi el şi să fie mai chibzuit.
Abia aştept să-l cunosc pe Cătălin această sâmbătă la ieşirea la bere din TerraPeutique ora 14.
Cum pot să ofer cititorilor mei toate statisticile Google Analytics?
Cum pot să fac publice toate statisticile legate de blogul meu oferite de Google Analytics? Fără drept de intervenţie asupra contului, doar de vizualizare.
miercuri, 1 septembrie 2010
A venit Paştele? Deja?
Pun această întrebare deoarece am văzut că Boc şi trupa sa au mers la Cotroceni ca la Ierusalim. Adică cu smerenie. Au luat lumină sau ce? Lumânarea cui pâlpâie mai slab? Cine n-are credinţă? Cine a trădat pe Iisus adică PDL-ul? Care ministru va fi sacrificat? Evenimentul Zilei spune de Judecata de Apoi... Zeus o fi Băsescu. Sfântul Petru o fi...? Lăzăroiu? Elena Udrea? Că tot se poartă preotesele...
Interviu cu tânărul Pavel Arcana, administratorul blogului pavel.romascani.ro
Pavel Arcana, tânăr student la Iaşi, originar din Rotunda-Neamţ, a avut amabilitatea de a răspunde la o serie de întrebări adresate de administratorul acestui blog. Este al 4-lea interviu publicat pe acest site după cele ale lui Bogdan Budeanu, fost lider studenţesc, Relu Fenechiu, liderul PNL Iaşi şi Irina Schrotter, creatoare de modă şi fost candidat la primăria Iaşi în 2008.
Îi puteţi accesa blogul la această adresă sau puteţi să-i vedeţi ciripelile pe twitter.
Îi puteţi accesa blogul la această adresă sau puteţi să-i vedeţi ciripelile pe twitter.
1. De cât timp eşti blogăr?
De peste doi ani blogger. La început am fost blogger sportiv, ce pompos sună.
2. Este vreun avantaj din a fi blogăr şi nu un anonim?
No, uite cum stă treaba din al meu punct de vedere. Încă mă consider un anonim și ca blogger. Că am cunoscut mulți dintre bloggeri și în carne și oase nu mă scoate din starea mea de anonimat. Ca să ies din anonimat cred că ar trebui să vin cu o idee nouă, cu un proiect solid și care să acapareze o masă largă de bloggeri și nu numai.
3. Care este cea mai mare nemulţumire a ta ca blogăr?
Bre, nu știu dacă am o nemulțumire. Că nu am traficul lui Zoso, nici nu-l vreau, nu prin metoda lui, că nu am nici numărul de comentatori a lui Arhi... probabil m-ar copleși. Așa că sunt foarte mulțumit de mine ca blogger și de blogul meu.
4. Unde te vezi peste 10 ani?
Sper că nu pe același scaun. Poate prin Iași, poate prin București, poate prin afara țării. Ultima variantă îmi surâde mult.
5. Un sfat pentru blogării începători?
Să nu viseze cai verzi pe pereți. Practic, să nu spere la un trafic mare din start, a se înțelege câteva sute de unici, dar să spere la el cu cât își conturează o experiență vastă ca bloggeri.
6. Care este relaţia ta cu comentatorii de pe blog?
O da... Cred că am cei mai fideli comentatori adevărați, ci nu din aceia care fug după trafic lăsându-mi un comentariu, cum eu nu am trafic exagerat, așa nici ei nu pot trage multe foloase de pe urma comentariului. Însă, sunt foarte apropiat de ei, chiar foarte aproapiat cu unii. Caut să le răspund fiecăruia în parte, să-i mulțumesc pe toți și să ajung să cred că niciunul nu a ajuns să se simtă marginalizat, chiar dacă a lăsat un comentariu ce nu ar merita să primească atenție.
7. Descrie într-un cuvânt următoarele persoane: Băsescu, zoso, Lady Gaga, Piţurcă, Mutu, Boc, Obama, Dan Diaconescu, Mădălin Voicu, Darth Vader.
Băsescu - gropincer , zoso - cancanist, Lady Gaga - eu am o vorbă despre ea: "nu-i zdravănă" , Pițurcă - profesionistul, Mutu - sibutramină, Boc- poc, Obama - muscoi, Dan Diaconescu - direct, Mădălin Voicu - nimeni, Darth Vader - jucărie ( e o poveste lungă).
8. Cum stai cu traficul? Câţi unici zilnici ai în medie?
Păi, cum am zis și mai sus, traficul meu nu e unul exagerat, probabil pe măsura calității articolelor sau poate că mă înșel, însă, dacă e după o medie, iese undeva la 100 de unici pe zi.
9. Unde este mai frumos să stai, la ţară sau la oraş?
La țară. E mai liniște, nu aud zgomotul motoarelor de mașini toată ziua, nu văd așa multe fețe încruntate ca la oraș, etc. Însă, mai intervine și plictiseala și astfel că aștept să ajung în Iași.
10. Dacă ar fi să pleci permanent din România, în ce ţară sau oraş ai pleca să trăieşti şi să munceşti?
Nu știu. Probabil Spania, și în special în Barcelona, să-l văd ori de câte ori vreau pe Messi la treabă.
11. Care îţi este cel mai antipatic om?
Gigi Becali. Mai în glumă, mai în serios, în timpul meciurilor tot zic că sper să-l văd cum cade din lojă și-și va rupe gâtul.
12. Cum ţi se pare Iaşul?
Nu chiar așa frumos la cât de mare era așteptarea. Și Romanul de azi îi dă clasă, ca să folosesc o sintagmă mai dură. De Piatra Neamț nu mai zic, Iașul e mic copil.
13. Descrie în câteva cuvinte copilăria ta.
Frumoasă. Mult mai frumoasă decât a celor de la oraș. A celor de la oraș din zilele noastre, mă refer. Alergatul prin pietrișul de pe stradă la 10 seara la lumina lunii, alergatul prin porumb noaptea în Hoții și Vardiștii, fotbalul și geamurile de la casă sparte, nu pot fi ușor de uitat. O copilărie ce le-o doresc și copiilor din ziua de azi de la oraș, fiind că la sat încă mai există acea copilărie ce nu este foarte influențată de tehnologia zilelor noastre, nu tocmai benefică celor mici.
14. Ultima carte citită.
Roșu și Negru. Lungă dom'le!
15. Ultimul film văzut.
Eu când vreau să fluier, fluier.
16. Cântăreţul/Trupa favorită.
Voltaj.
17. Defineşte cuvântul blogosferă.
Ca să pară cât mai științifică, zic: Totalitatea blogurilor de pe întregul internet. După mintea mea: O exagerare.
18. Eşti de acord cu propunerea Olguţei Vasilescu de la PSD privind comentariile de pe net?
Bre, duduia asta nu cred că e măicuță, nu? În primul rând să-i amendeze pe cei ce urlă și înjură ziua în amiaza mare pe stradă, să nu mai zic de nebuniile unora noaptea și apoi să vină să-mi limiteze mie libertatea pe proprietatea mea, în cazul meu, blogul. E clar că se exagerează cu amenințările false și înjurăturile pe internet, dar cel vizat are tot dreptul să se adreseze poliției sau chiar instanțelor de judecată, în cazul amenințărilor serioase.
19. Cu ce partid sau politician ţii?
Nu am încredere în nici un partid și în nici un politician.
20. Când ieşim din criză?
Când se va reîncarna Țepeș și îi va trage în țeapă pe marii hoți ai României.
21. În afară de calculator şi navigat pe net, care este activitatea preferată?
Să joc fotbal, duminica joc aproximativ 3 ore de fotbal, iar în cursul săptămânii prind mai rar câte un meci, mai și muncesc oamenii. Iar în ultimul timp, chiar și cititul mă atrage.
22. Ce părere ai despre blogării care nu scriu cu diacritice?
Niciuna, doar că le-aș zice să încerce să folosească și diacriticile, e mult mai ușor să citești un articol cu diacritice, decât unul fără.
23. Cea mai frumoasă vedetă feminină?
Shakira, de departe!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
