duminică, 8 februarie 2015

Ziua Roşiei Montane 2015 sărbătorită la Iaşi. Partea I- Sorin Jurcă, localnic

DESPRE CIVISM
Am simţit, începând mai vizibil din 2013, o mare susţinere civică din România, dar nu numai, a românilor, dar şi a străinilor de peste tot, chiar de peste Ocean. Roşia Montană era un subiect pe buzele tuturor.
Şi copii din clasele a III-a din Iaşi şi-au imaginat Roşia Montană chiar dacă n-au fost la Roşia. Şi au făcut nişte picturi foarte frumoase şi am vrut să-i cunosc, să le mulţumesc.
CAUZA ROŞIEI MONTANE ESTE O CAUZĂ DREAPTĂ.
Totul a fost făcut aşa cum unii politicieni n-au înţeles, nu datorită unor interese, ci datorită unei conştiinţe civice care s-a trezit în inimile românilor care au crezut în cauza Roşiei Montane pentru că este o cauză dreaptă.
Noi nu suntem plătiţi şi nu am fost vreodată plătiţi de nimeni ca să ne apărăm locurile natale.
Cred că nu are rost să vă spun istoria acestei companii care ne-a asuprit pe locul ăsta. Unii spun că mare este Dumnezeu. Cine râvneşte la aur nu are noroc de el. Dar nu pot să nu observ câte tragedii s-au întâmplat la Roşia Montană, cât de mare a fost presiunea pe psihicul oamenilor. Unii au rezistat, alţii nu.
CORUPŢIA POLITICĂ
Câtă cârdăşie s-a simţit între factorul politic de la Bucureşti şi decidenţii din Roşia Montană: Consiliul Local, Primăria, care au aprobat pe bandă rulantă orice lucru legal sau ilegal pe are compania l-a cerut. Şi datorită acestor lucruri, după 20 de ani, Roşia a fost pulverizată. Pur şi simplu n-a început exploatarea, dar ea a fost dinamitată de acest investitor, braţ la braţ cu politicienii români, cu toate guvernele de până acum. Am rămas un pumn de rezistenţă în Roşia.
RM era în pericol iminent de a fi aprobat un proiect de lege care să faciliteze companiei începerea exploatării. Era acel proiect prin care eram expuşi exproprierii de pe terenurile noastre, din casele noastre. Şi asta împotriva voinţei unor oameni ca noi care am vrut să rămânem acolo.
DEGRADAREA VIEŢII COMUNITĂŢII
Viaţa socială s-a erodat foarte mult de-a lungul acestor ani. Mai sunt 4-5 copii într-o clasă la şcoală. N-am avut medic de familie 8 luni de zile. Din 5000 de locuitori am mai rămas 2000 dintre care vreo 600 numai în zona afectată de proiect. Preoţii s-au vândut companiei. Bineînţeles există o excepţie, un preot unitarian, Arpad Palfi, care nu acceptă discuţiile cu compania sau să-şi vândă biserica. A rămas cu orice preţ chiar dacă nu s-au luat şi morţii din morminte. O mătuşă de-a mea a vândut companiei mormântul bunicii, fără să-mi spună, fără să ştiu eu.
MITUL LOCURILOR DE MUNCĂ
Există acel mit al locurilor de muncă. „La RM este cel mai mare zăcământ, oamenii mor de foame”, aşa spune compania, aşa spun câţiva susţinători ai companiei. Să facem exploatare, dar nu cu orice preţ, mai ales că la RM preţul este ştergerea localităţii de pe faţa pământului. Oamenii din RM au fost asaltaţi cu slogane „Veţi avea locuri de muncă, dar suprimaţi-i pe cei care se împotrivesc.” Erau nişte locuri de muncă promise, nici măcar pe hârtie deoarece această exploatare nu avea acele mii de locuri de muncă. Compania spune că proiectul se face pentru comunitate, dup-aia că se face pentru România. Când ieşeau oamenii în stradă, spuneau „Dar de ce ies oamenii în stradă pentru că pe ei nu-i privesc aceste lucruri. Dacă proiectul este pentru România, atunci priveşte pe fiecare român, interesul fiecărui român. Proiectul a fost inclus, la un moment dat, într-un plan de interes naţional. Până la urmă era printre primele 10 proiecte pe care acel guvern vroia să-l promoveze.
IMPLICAREA PREŞEDINTELUI BĂSESCU
Nu vă ascund faptul că domnul preşedinte, fost preşedinte, Băsescu a fost la RM de 5 ori. Chiar a fost destul de tranşant, chiar şi supărat. Ne-am întâlnit cu el la primărie şi a bătut cu pumnul în masă şi a zis „Acest proiect trebuie să se facă! Oamenii nu pot să moară de foame pe un munte de aur. Nu contează cum: cu cianură, cu exproprieri. Oamenii trebuie să aibă locuri de muncă.” Se preluase, de fapt, discursul companiei. Când am ieşit de la acele discuţii cu domnul Băsescu şi unul dintre liderii Sindicatului Minerilor a arătat semnul victoriei, cei de acasă, ai noştri care vedeau acest spectacol la televizor spuneau uite s-a terminat cu noi, de ce mai luptăm. Am fost huiduiţi de către 500 de angajaţi ai companiei şi ni s-a strigat „Hoţii!” Nu înţelegem de ce suntem hoţii, pentru că am avut un punct de vedere? A trebuit să ni-l expunem şi noi, şi l-au expus şi ei.
DESPRE FRANK TIMIŞ
La RM s-a propus cel mai mare proiect, de distrugere a localităţii. Această companie a apărut sub ochii mei. Iniţiatorul sau inventatorul este un român, Vasile Frank Timiş, cel care a venit la Roşia şi ne-a spus că proiectul se va face, „Dacă nu vreţi, o să muriţi de foame aici.”
DISTRUGEREA PATRIMONIULUI CULTURAL

Ne-a mai arătat bisericile „Vedeţi acele biserici?”. Şi am zis „Ele sunt ale noastre. Strămoşii noştri le-au construit.” „Da? Păi pe-astea o să mut cărămidă cu cărămidă în alt loc, unde vreţi voi. Dar exploatarea va trebuie să se facă.” A fost un moment foarte important atunci când a apărut pe posturile de televiziune împreună cu ministrul Industriilor de atunci, Dan Ioan Popescu, şi a spus „La RM vor fi cele mai multe locuri de muncă din România, peste 35000 de locuri de muncă.” Deci cu neruşinare, şi oamenii au crezut, lumea e uşor de manipulat. Îmi doresc aşa cum i-am văzut cum au venit, vreau să-i văd şi când pleacă.

Niciun comentariu: