Unde s-au dus banii noştri?

Suntem sute de mii de bugetari care au pierdut la salariu de când cu reducerea de 25%. Ce a făcut guvernului piticaniei cu banii noştri? Eu nu văd să fi făcut ceva util ţării. Au distribuit banii clientelei de partid care îi va arunca înapoi pe piaţă în anul electoral 2012.
România este foarte tăcută zilele astea. Nu mă interesează politicienii. Şi poporul german a fost tăcut când Hitler a preluat puterea. Ba chiar l-au aclamat ca pe un salvator. La fel şi cu Marinerul.
Toată lumea stă pitită după perdea şi aşteaptă ca nişte oameni nevinovaţi să fi e omorâţi din cauza unor masive proteste anti-guvernamentale. Armata şi poliţia sunt de un servilism greţos faţă de decidenţii politici. Ne plângem, poate unii, că n-a fost libertate pe vremea lui Ceauşescu, dar acum sunt foarte mulţi oameni care ALEG să fie sclavi. Victimele regimului portocaliu neonazist îşi iubesc torţionarii.
În 2012, PD-L va câştiga sigur alegerile parlamentare deoarece nici până atunci populaţia nu va înţelege că aceste măsuri de reduceri bugetare au fost praf în ochi aruncat cu tupeu de politrucii PD-L. Dacă şi în 2012 PD-L va câştiga alegerile sau va intra în Parlament de pe locul 1-2-3, înseamnă că populaţia merită să sufere de 10 ori mai mult.
În aceste condiţii, deoarece Statul nu mai este legitim, consider că am dreptul să mă împotrivesc prin orice mijloace abuzurilor. Nesupunerea civilă, sub toate formele...

Absurdităţile Legii Educaţiei Naţionale

1. Secţiunea 2. Conducerea unităţilor de învăţământ
Art. 96 (2)




2. Art. 98 (2) Atribuţiile consiliului profesoral sunt următoarele:

j) alege cadrele didactice membre ale consiliului de administraţie

Este exact ca şi cum te-ai duce la supermarket, ai cumpăra un kilogram de banane şi la casierie ţi-ar mai pune în sacoşă un kilogram de mere, deşi tu ai vrut numai banane.

La mine la şcoală, acest nou Consiliu de Administraţie ar urma să aibă 13 membri, dintre care 6 cadre didactice. Problema este că acele 6 cadre didactice nu vor fi alese toate de Consiliul Profesoral, care are tocmai atribuţii în acest sens. Directorul şi adjunctul vor fi membri de drept. Adică nu vor fi aleşi, dar staţi un pic, directorul şi adjunctul sunt cadre didactice, nu?

Situaţia este, în cel mai bun caz, confuză, sau, în cel mai rău caz, absurdă.
Soluţia era una simplă:
1. directorul şi adjunctul să nu facă parte din cota aferentă cadrelor didactice.
2. numărul total de cadre didactice din Consiliul de Administraţie să fie de 50%.

Ceea ce reclam eu: limitarea abuzivă a dreptului de a alege şi de a fi ales. Mă înşel oare?

Ştefan Vlaston are grave probleme de exprimare în limba română.

Urmăriţi linkul de aici.

Intervalul 01:00-01:30

"statul a dispărut ca principal angajator, care nu-l prea interesa calitatea diplomei..." PE CARE

"iar angajatorii privaţi îţi ia şi un interviu, te pune şi la un test de probă" ÎŢI IAU, TE PUN.

Pe zi ce trece, acest individ, slujbaş portocaliu, devine un simbol al ideologiei totalitare de tip nazist.

Noutăţi din blogosfera romaşcană

Erau noutăţi pentru mine pe 31 decembrie anul trecut.

1. Nepoate e bolnav.
2. Blogul lui Cristi poate fi accesat şi de pe telefon.
3. Cosmin s-a întors la blogging.
4. Pavel a umblat la titlul sau descrierea blogului său.
5. NoX scrie de le rupe.

Din cele două o aleg pe a treia.

Un amic îmi spune: "Din două una: fie România se află la marginea prăpăstiei deoarece este condusă de Băsescu, fie din cauză că populaţia nu înţelege şi nu acceptă deciziile lui".
Dar el nu spunea de a treia variantă: alegătorii români sunt proşti bâtă deoarece votează numai pe politicienii care promit marea cu sarea sau pe cei care îi mituiesc cu un kilogram de orez şi un parizer expirat.
Am ajuns la părerea că toată clasa politică merită eliminată, prin mijloace diverse şi variate..., dar soluţia este ca alegătorul român să fie extrem de sceptic şi să fie incisiv cu politicienii care nu realizează ceea ce au promis sau care nu ştiu să comunice autentic.
Absenteismul nu este deloc o soluţie bună pentru că se va ajunge la situaţia ca la vot să participe numai cei care au un interes imediat de ordin material, financiar sau administrativ, adică activiştii de partid.
Nu suntem departe de scenariul unei dictaturi formale exercitate asupra elementelor sceptice sau recalcitrante, bine instruite şi informate, rezistente la spălarea pe creier practicată de politicieni, indiferent de culoarea politică.
Când votez încerc să respect următoarele principii: 1. votează în cunoştinţă de cauză, 2. asumă-ţi până la capăt alegerea chiar dacă este proastă pentru tine sau pentru ceilalţi. Nu am respectat permanent aceste principii şi m-am fript, de fapt m-a ciuruit...
Mă voi împotrivi prostiei şi prostimii pentru că am voinţă de 10 ori mai mult decât au prostie în ei.

Din cauza convingerilor mele politice, chiar nu am vreo părere despre uniforma obligatorie pentru elevii de liceu.

Dacă aş fi de acord cu uniforma, aş fi inclus în grupul conformiştilor, al celor care susţin autoritatea impusă cu orice preţ. Ceea ce este contrar convingerilor mele politice.
Dacă nu aş fi de acord cu uniforma, aş fi inclus în grupul celor care spun că uniforma obligatorie împiedică transfomarea elevului prin mijloace proprii. Doar că eu cred că un elev bine pregătit îşi stabileşte singur evoluţia culturală, socială şi economică. Un elev fără competenţe sociale şi civice este carne de tun pentru dictatori şi generali. În schimb, părinţii trebuie să conştientizeze că diferenţele socio-economice dintre elevi nu trebuie să se vadă la şcoală prin îmbrăcarea odraslei cu ultimele noutăţi de la Armani sau Prada. Ceea ce nu se potriveşte aspiraţiilor mele libertariene. Elevii trebuie să se diferenţieze prin abilităţi specifice. Fiecare elev trebuie încurajat să practice un anumit tip de activitate corespunzătoare inteligenţei de tip Howard Gardner.
Dar
Neintroducerea uniformei obligatorii pentru elevii de liceu nu înseamnă că nu trebuiesc stabilite unele limite ale codului vestimentar. Fusta mini, machiajul strident, maieul mulat, pantalonii lipiţi pe piele, brăţările, piercingurile nu au ce căuta la un elev român la şcoală.
Este mai puţin periculos pentru dezvoltarea personală să impui nişte restricţii decât să generalizezi o măsură contestată.
Libertatea asta are nişte costuri. Cu cât sunt mai mici, cu atât mai bine.
Acest articol merită citit pentru rigoarea sa metodologică.

La ce se referă conceptul de egalitate între femei şi bărbaţi?

Conceptul de egalitate a fost creat pentru a denunţa inegalitatea sau nedreptăţile făcute asupra femeilor.
Discuţia porneşte de la recunoaşterea faptului că un statut inferior a fost acordat femeilor până la Revoluţia Industrială. Susţinătorii conceptului solicită ca femeile să fie egale cu bărbaţii din punct de vedere politic, economic şi cultural, artistic.
Mă şochează faptul că multă lume care a auzit de conceptul de egalitate a sexelor crede că se referă la partea biologică. Ca şi cum adeptăţii egalităţii ar solicita femeile să arate fizic, biologic ca bărbaţii sau invers.
Sunt sigur că la orele de istorie a fost abordat, măcar tangenţial, subiectul statutului femeii în istoria umanităţii. La orele de latină s-a prezentat ideea de "pater familias", puterea de viaţă şi de moarte pe care o avea un bărbat roman asupra membrilor familiei, inclusiv soţie şi fiice.
Atunci când bărbaţii creau capodoperele universale, femeile se chinuiau să nască sau să crească pe viitorii artişti, politicieni sau meşteşugari. Studiile culturale abordează noţiunea de "soră a lui Shakespeare": dacă Shakespeare ar fi avut o soră egală ca geniu, fiind femeie, n-ar fi putut avea succesul "fratelui" William. Apud Virginia Wolf.
Războaiele lumii au fost declanşate de societăţile patriarhale, centralizate şi puternic militarizate.
Societatea umană a fost dominată de bărbaţi. De aceea se consideră că femeile trebuie să aibă drepturi şi obligaţii egale cu bărbaţii pentru a contribui la dezvoltarea societăţii.
De exemplu, inegalitatea dintre femei şi bărbaţi este evidentă în cazul unei politiciene care adoptă discursul, vestimentaţia şi mimica unui politician pentru a se face ascultată, admirată şi votată. Evitând un stil personal, feminin, autentic.
Inegalitatea era cuprinsă şi în mentalitatea românilor care, până recent, nu acceptau ideea că o fată poate excela în informatică sau inginerie.
Elementele masculine ale societăţii tind să aibă memorie scurtă când vine vorba de vina patriarhală care a împiedicat femeia să contribuie în mod egal la mersul societăţii. Meritele societăţii patriarhale sunt aclamate până la orgasm: dezvoltarea ştiinţei şi a tehnologiei (care sunt şi ele duplicitare, asemenea creatorilor, adică sunt şi bune şi rele).
Consider că vocea femeilor trebuie ascultată mai des şi mai serios pentru că sunt momente dificile în istoria unei lumi când ideile femeilor ar (fi) trebui(t) luate în considerare. Criza democraţiei poate fi tratată prin adoptarea unor idei argumentate din partea feministelor.
Femeile au primit drept de vot în România abia în 1938!