România în sintezele CIA către POTUS 07.07.1994 #1

România: Depăşirea sentimentului de izolare, asigurarea securităţii

România se prezintă drept o insulă de stabilitate în Balcani, ameninţată de conflicte regionale violente şi la mila Marilor Puteri europene Rusia şi Germania. La nivelul anului 1994, obiectivul dominant al politicii externe a Bucureştiului este îmbunătăţirea relaţiilor cu instituţiile occidentale NATO şi UE, dar şi cu SUA.

Ungaria: Adversarul din regiune

Majoritatea românilor văd în Ungaria ameninţarea principală la adresa ţării.

Bucureştiul are suspiciuni raportate la intenţiile Budapestei în privinţa Transilvaniei, gazda a peste 1,6 milioane de etnici maghiari şi locul de desfăşurare a tulburărilor etnice din 1990.

Tratatul de prietenie mutuală rămâne blocat din cauza insistenţelor României pentru garanţii explicite de respectare a frontierelor şi pretenţiile părţii ungare referitoare la statutul minorităţii maghiare.

Cu toate acestea, aparent relaţiile militare româno-maghiare sunt bune şi întoarcerea la putere a foştilor comunişti unguri ar putea netezi drumul către îmbunătăţirea relaţiilor.

Lideri ai celor celor 2 partide ex-comuniste au avut o întâlnire amicală în sudul Ungariei înainte de alegeri, iar socialiştii ungari şi-au arătat disponibilitatea de a negocia de pe poziţii de compromis statutul minorităţii maghiare din Ungaria.

Îngrijorare privind criza din Balcani, teama de implicarea Germaniei

Dezintegrarea violentă a Iugoslaviei a pus Bucureştiul în faţa unui scenariu extrem de pesimist legat de problemele etnice ale românilor, cu precădere privind maghiarii. Mai mult, percepţia că Germania a jucat un rol în redesenarea frontierelor prin forţarea recunoaşterii premature a Sloveniei şi Croaţiei a readus în amintirea românilor tratamentul de care au avut parte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În timp ce oficialii români mai degrabă nu consideră Ungaria o ameninţare militară, ei îşi aduc aminte că Ungaria a folosit sprijinul german pentru a forţa renunţarea la nordul Transilvaniei.

Bucureştiul s-a folosit de interesele occidentale cu privire la aplicarea sancţiunilor economice împotriva Serbiei şi Muntenegrului pentru a îmbunătăţi relaţiile cu Occidentul.

România a abordat SUA, NATO şi OSCE invitând monitori internaţionali pentru a verifica respectarea embargoului, asigurând cooperarea cu o misiune a UEO cu privire la traficul naval de pe Dunăre.

Nu trebuie neglijat nici faptul că România consideră Serbia drept un partner economic regional esenţial şi se aşteaptă să susţină în linişte ridicarea sancţiunilor.

Relaţiile cu Rusia şi Moldova

Oficialii români văd prezenţa permanentă a Rusiei în Moldova şi sprijinul rusesc pentru Serbia ca o dovadă a ambiţiilor imperialiste de durată.

Oficiali de rang înalt de la Ministerul de Externe şi-au exprimat vehement împotrivirea, la începutul lui aprilie, cu privire la propunerile Moscovei de soluţionare a conflictului din Moldova, susţinând că obţinerea dreptului permanent de staţionare a forţelor militare urmăreşte încercuirea Ucrainei.

Văzând absenţa garanţiilor de securitate dinspre Occident, România caută să-şi îmbunătăţească relaţiile cu Moscova.

Legăturile cu Occidentul

Urmărind să obţină sprijin în soluţionarea disputelor sale regionale, Bucureştiul s-a concentrat asupra îmbunătăţirii relaţiilor cu SUA şi instituţiile financiare şi de securitate occidentale.

Bucureştiul a susţinut Parteneriatul pentru Pace, considerându-l un compromis acceptabil care va duce la oportunităţi de îmbunătăţire a relaţiilor cu NATO.

Anul trecut România a semnat acordul de asociere la UE cu scopul comun de a armoniza legislaţia economică şi comercială pe o perioadă de integrare de 10 ani.

La sfârşitul anului 1993, oficialii români au obţinut din partea SUA clauza naţiunii celei mai favorizate şi au obţinut un angajament de 50 de milioane de dolari pentru Fondul Româno-American de Investiţii.

Cu toate acestea, Bucureştiul rămâne preocupat de posibilitatea de a fi încadrat într-un pluton secund de ţări est-europene. În mod special, intrarea în UE a Ungariei înaintea României ar putea fi considerată un impediment major, iar preşedintele Iliescu a avertizat că un astfel de scenariu riscă de destabilizeze Europa de Est.

Sursa