Iaşul pe harta operaţiunilor militare din anul 1989

• Interesul sovietic pentru comanda Diviziei 10 Mecanizate "Ştefan cel Mare" Iaşi, aprilie-mai 1989

În contextul desfăşurării Războiului Rece, România a fost, alături de Al­ba­nia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia şi URSS, ţară mem­bră a Organizaţiei Tratatului de la Var­şovia în primul rând pentru faptul că au­torităţile de la Moscova au conside­rat că astfel puteau fi promovate cu suc­ces interesele de superputere ale Uniunii Sovietice. 

Relaţiile politico-mi­litare ale Ro­mâ­niei cu statele membre ale Or­ga­ni­zaţiei Tratatului de la Var­şovia, precum şi cu alte ţări din la­gărul socialist au cunoscut nu­me­roa­se forme de co­la­borare. 

De exemplu, la 12 aprilie 1989, generalul-colonel Va­sile Milea a tri­mis un raport lui Ni­colae Ceau­şescu în care preciza: "În Planul activi­tăţilor comune ale For­ţelor Armate Unite ale statelor partici­pante la Tratatul de la Varşovia, pentru armata RS România, pe anul 1989, aprobat de Dumneavoastră, se pre­vede ca la inspecţiile organizate la unele unităţi ale armatei noastre, desti­nate în compunerea Forţelor Ar­ma­te Unite, să participe şi reprezentanţi ai Comandamentului Unificat.

Propun şi rog respectuos a aproba primirea în ţara noastră, în perioada 17-27.05.1989, a 5-6 ge­ne­rali şi ofiţeri din Statul Major al Forţelor Armate Unite, care să aibă acces în comandamentul Diviziei 10 Mecanizată şi Regimentul 15 Mecanizat din garnizoana Iaşi, Regimentele 63 Tancuri, 3 Artilerie şi Divizionul 327 Artilerie Antitanc din garnizoana Bacău, unităţi ce au mai fost văzute anterior pe timpul inspecţiilor".

Preşedintele României a fost de acord cu pro­pu­nerile ministrului Apărării Naţionale, refe­ritoare la participarea oaspeţilor din Statul Major al Forţelor Armate Unite la inspecţiile ce urmau să aibă loc la unităţile din garnizoanele Bacău şi Iaşi, aflate în compunerea Forţelor Armate Unite. Link

• După vizita generalilor din URSS, comanda unităţii din Iaşi a fost schimbată, mai 1989.

În mai 1989 , din ordin al generalului Vasile Milea, are loc cea mai bizară rocadă de cadre din Armata Română, care nu a fost analizată de istoricii şi analiştii militari. Patru tineri ofiţeri, toţi, şefi de Stat Major ai unor divizii, sînt mutaţi, fără nici o justificare, astfel:

- Lt.col. Constantin Zeca, de la Constanţa, la Timişoara, asigurînd, prin cumul, şi funcţia de comandant al Diviziei 18 Mecanizate;

- Lt.col. Ion Cioară, de la Cluj, la Iaşi, asigurînd, prin cumul, şi funcţia de comandant al Diviziei 10 Mecanizate ;

- Mr. Viorel Cheptene, de la Iaşi, la Constanţa, la Divizia 9 Mecanizată, comandată de gen. George Popa;

- Mr. Eugen Bădălan, de la Brăila, la Oradea, la Divizia 11 Mecanizată, comandată de gen. Nicolae Şchiopu.

Este foarte probabil ca ministrul Apărării, avînd în vedere ceea ce urma să se întîmple, să-şi fi plasat, în zonele deosebit de sensibile, oameni de încredere. O altă variantă de luat în seamă ar consta în plasarea acestor ofiţeri în zone în care nu aveau rude, prieteni, pentru a exista garanţia executării ordinelor de executare a represiunii. Cert este că aceşti tineri ofiţeri – unii implicaţi în represiunea din perioada 16-22 decembrie, ordonată şi coordonată de Vasile Milea – imediat după evenimente, au avut ascensiuni spectaculoase. Din închisoare, Ion Coman se plîngea: „De 3 ani de zile sînt în zeghe de deţinut politic, pentru că nu pot să fiu de drept comun, iar alţii, care au fost acolo, au primit două, trei grade”Link

• Operaţiuni militare ale URSS la graniţa cu România, octombrie-decembrie 1989

În U.R.S.S. se semnalează o serie de aplicaţii notificate precum şi unele executate de mari unităţi tactice în zona Cernăuţi în perioada 14-17.10.1989. Totodată, s-a constatat intensificarea activităţilor practice desfăşurate de unele unităţi de marină şi aviaţie aparţinând F.M.M. în special în lunile octombrie în cadrul cărora au fost executate trageri navale şi aeriene. În perioada 18- 22 decembrie 1989 în cadrul Forţelor Maritime Militare sovietice s-au executat lansări de rachete într-un raion maritim situat la vest de Peninsula Crimeea.

(M.Ap.N./M.St.M./Dir.Inf. Buletin inform. 4454 din 19.12.1989 si Sint.Inf.4362/1989). Link

• Şedinţa responsabililor militari din Iaşi din 17 decembrie 1989

Şeful securităţii a mai informat că organele de securitate deţineau informaţii din care rezultă că, începând din a doua jumătate a lunii octombrie 1989, la frontiera de Est, aproape de malul Prutului, se desfăşoară ample manevre militare ale trupelor sovietice cu tehnică de luptă, inclusiv cu mijoace de trecere a Prutului. Link

• Noul comandant de facto al Armatei, generalul Nicolae Militaru, întreabă de zecile de mii de morţi de la Iaşi, noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989

În timp ce executa această sarcină, a sunat telefonul guvernamental. La celălalt capăt al firului s-a recomandat ministrul apărării, gen. Militaru, solicitând să vorbească cu col. Cioară, desemnat la comanda Diviziei Mecanizate „Ştefan cel Mare”. Persoana respectivă l-a dat la telefon pe cel căutat şi a asistat la toată discuţia, din care a înţeles, printre altele, că generalul Militaru se interesa de numărul morţilor de la Iaşi. Când col. Cioară i-a răspuns că până în acel moment la Iaşi nu sunt morţi, generalul Militaru şi-a exprimat nemulţumirea faţă de acţiunile Armatei pe plan local, cerându-i să caute teroriştii printre securişti şi să-i împuşte fără somaţie.

Referindu-se la „securişti”, col. Cioară i-a raportat generalului că aceştia nu

creează probleme, că au fost dezarmaţi, iar şefii cei mari au fost sechestraţi, aşa cum s-a dat ordin. Link

• URSS pregătită de invazie pe aliniamentul Botoşani-Ungheni-Iaşi, decembrie 1989

Invazia pregătită de Moscova, nu este deloc o poveste. Toţi ofiţerii români de grăniceri, împuterniciţi pentru frontiera răsăriteană, au fost invitaţi la convorbiri cu şefii coloanelor motorizate, gata să treacă, “la cererea autorităţilor competente”, graniţa cu România.

De pildă, Gheorghe Togan comanda atunci un batalion de grăniceri la Botoşani. Nu va uita toată viaţa noaptea în care s-a îndreptat spre locul de întâlnire, însoţit doar de şoferul autoturismului militar avut la dispoziţie.

Convorbirea cu omologul sovietic a fost scurtă. I s-a explicat că intenţia era de a veni în sprijinul…comuniştilor, din România. Dar ofiţerul Togan primise deja ordinul, din Bucureşti, de la generalul Petre Geantă, şeful de stat major al Comandamentului Trupelor de Grăniceri:”- Nu trece nimeni frontiera României! Răspunzi cu capul!”

Iată de ce comandantul grănicerilor de la Botoşani i-a replicat demn emisarului rus că va riposta cu tot ce are la dispoziţie dacă trupele îmbarcate în camioane treceau în România.

O discuţie similară a avut loc şi la Ungheni, unde colonelului Ioan Cioară i s-a spus ironic, de împuternicitul rus de frontieră:”- Tovarăşe colonel, cu forţele pe care le ai la dispoziţie vei rezista două-trei ore…Şi după aceea?!…”

Colonelul român i-a răspuns sec:”Şi ce o să faceţi apoi cu tancurile? O să călcaţi cu şenilele miile de români adunaţi în centrul oraşului Iaşi?” Sovieticul a tăcut. S-a îngălbenit. Şi a plecat. Link

• Ion Iliescu trece în rezervă pe ofiţerul din Iaşi care a refuzat ajutorul URSS în decembrie 1989, mai 2003

De cateva zile, prin Cluj-Napoca a circulat o informatie potrivit careia comandantul Corpului 4 de Armata Teritorial "Maresal Constantin Prezan", generalul-locotenent Ion Cioara, ar urma sa fie pensionat. Informatia parea incredibila pentru general, care a si declarat pentru Adevarul ca, decat sa fie pensionat, mai bine isi da demisia. Zvonul s-a transformat, ieri, in certitudine. Printr-un comunicat al Ministerului Apararii Nationale am fost instiintati ca prin decret al presedintelui tarii, Ion Cioara a fost inaintat la gradul de general-locotenent si trecut in rezerva, fiind inlocuit de generalul-maior Neculai Bahnareanu, care a indeplinit functia de director al Statului Major al Fortelor Terestre. Trebuie spus ca varianta oficiala a MApN este ca Cioara a fost trecut in rezerva la cerere, dar spusele generalului exprima altceva. Generalul a spus ca i s-a propus o functie in cadrul ministerului, pe care nu o va accepta, iar in zilele in care a circulat zvonul pensionarii sale, a exclus aceasta posibilitate, avansand varianta demisiei.
[...] De retinut este faptul ca Ion Cioara nu a implinit inca varsta trecerii in rezerva, evenimentul respectiv urmand sa se produca abia in 5 noiembrie 2004. Link

Societatea civilă şi protestele legate de Roşia Montană

Alegerile şi dezbaterile publice pe teme majore le asemăn unei curse de cai. Vor exista nuclee dure care susţin fiecare tabără, dar vor fi şi cetăţeni care se vor ralia calului câştigător, adică acel punct de vedere care tinde să se impună.
Punctul de vedere al protestatarilor se va impune, la un moment dat, sau va fi acceptat de către Parlament.
Inducerea fricii şi denigrarea protestelor, tactici practicate de presă, politicieni şi Roşia Montană Gold Corporation, se vor întoarce tocmai împotriva celor care o practică. La anul vom fi chemaţi la urne să ne pronunţăm în legătură cu reprezentanţii României în Parlamentul European şi noul preşedinte al ţării. Clasa politică actuală are şanse să piardă mult din influenţă dacă electoratul va sancţiona actualele partide parlamentare pentru trădarea practicată în chestiunea Roşiei Montane. Electoratul se va mobiliza şi se va îndrepta către outsideri cu un istoric şi discurs anti-sistem.
Un aspect pe care vreau să-l semnalez este profunda dezamăgire a electoratului USL faţă de performanţele lui ponta şi atitudinea USL în favoarea proiectului minier de la Roşia Montană. Promisiunile lui ponta nu au fost respectate, iar electoratul USL îl va sancţiona foarte dur. Dacă PNL şi PSD vor candida separat pentru alegerile europene, pierderile de imagine şi de încredere cele mai mari se vor contabiliza către PSD şi ponta.
O parte din alegătorii USL de anul trecut se vor radicaliza susţinând protestele de stradă până când guvernul şi/sau Parlamentul vor recunoaşte justeţea revendicărilor protestatarilor.
Legat de ocuparea căilor de circulaţie, un aspect extrem de important, eu consider că această acţiune este proporţională şi legitimă, raportată la ocuparea discursului public de către susţinătorii ideii de minerit pentru aur cu milioane de tone de cianură la Roşia Montană. Tabăra favorabilă proiectului a ocupat discursul public, iar tabăra opozantă răspunde prin ocuparea spaţiului public. Mesajul protestatarilor s-a făcut auzit, perfect de acord, dar nu s-a făcut înţeles.
Pe linia manipulării practicate de presă, astăzi, la protestele din Piaţa Unirii din Iaşi, am asistat la un episod şocant: o domnişoară reporter de la Digi 24 cu cameramanul aferent a intervievat un protestatar care ţinea un banner, în felul următor: "Ştiaţi că Parlamentul a respins proiectul de lege cu Roşia Montană? Dumneavostră de ce mai protestaţi?"
Cred în succesul revendicărilor din stradă deoarece protestele au raliat foarte multe categorii de public: anarhiştii, anti-corporatiştii, ecologiştii, ongiştii, extrema dreaptă, nostalgicii Alianţei DA, nostalgicii CDR, nostalgicii Fenomenului Piaţa Universităţii, cei care nu au avut de profitat de pe urma guvernărilor PDL şi USL, militanţii altor partide neparlamentare care speră ca la eventualele alegeri anticipate, ca urmare a demisiei de onoare a lui ponta sau a retragerii PNL din guvern, să intre în noul legislativ ş.a.
Aşa cum am făcut-o şi în altă parte, îndemn pe opozanţii proiectului minier de la Roşia Montană să asalteze cât de intens pot pe toţi demnitarii statului la care au acces, prin petiţii: emailuri, telefoane (Bună ziua, mă numesc X, v-am votat anul trecut la alegerile Y, ce punct de vedere aveţi cu privire la Roşia Montană? Cum veţi vota proiectul în Parlament? Puteţi declara şi în scris că vă veţi opune proiectului?), scrisori, audienţe.
Eu m-am raliat protestelor deoarece m-am săturat ca politicienii şi presa să fie controlate de interesele corporatiste, Parlamentul nu are voie să dea o lege în favoarea unei entităţi comerciale private (dacă s-a mai întâmplat, acest lucru trebuie să înceteze), politicienii trebuie să aibă mai mult bun-simţ şi să fie mai responsabili.
Dacă tabăra favorabilă proiectului minier va câştiga, înseamnă ca statutul de sclavi acordat românilor de către decidenţii interni şi externi va fi confirmat şi meritat cu vârf şi îndesat. Vom deveni o plutocraţie de facto.
Iar sacrificiul făcut în 1989 pentru pluralism şi libertate va fi fost în zadar. Susţineţi protestele aşa cum puteţi şi vom obţine binele comun.
România este plină de spectatori sau de cetăţeni?

Fotografia este de aici.