Cum este să fii basarabean?

Cum este să fii basarabean?

Cum este să ştii că odată ajuns să lucrezi în România eşti tratat uneori cu dispreţ?

Cum este să vezi că bunicii sau părinţii tăi sunt nostalgici după comunism?

Cum este să fii global, digital?

Cum este să fii tânăr?

Cum este să fii student la USM, Universitatea de Stat din Chişinău?

Cum este să fii jurnalist într-o ţară europeană recent eliberată de sub comunism?

Cum este să ştii şi şi română şi rusă şi engleză, fără a locui în România?

Cum este să crezi şi să speri că Republica Moldova ar putea face parte din Uniunea Europeană alături de România?

Cum este să crezi că eşti aşteptat cu braţele deschise în România şi să afli că eşti considerat cetăţean român second-hand?

Eu trebuie să ajung la Chişinău cândva cumva. Eu cred că România poate beneficia de plusvaloarea pe care o aduc tinerii din RM care învaţă sau lucrează în România. Sufletul României trebuie să fie întinerit cu speranţă şi responsabilitate. România a devenit un corp depravat îmbătrânit înainte de vreme.

Îmi cer scuze lui cipslim.romascani.ro

Îmi cer scuze bloggerului cipslim pentru că i-am şters comentariile de la articolele legate de zoso şi ftw.ro. Nu am făcut-o ca să-i fac pe plac lui zoso.

Am greşit crezând că acele comentarii erau de tip flame şi atacuri la persoana mea. De fapt, comentariile sale aduceau o nouă perspectivă asupra afirmaţiilor lui zoso, citate de mine, şi asupra afirmaţiilor mele pe acelaşi subiect.

Încerc să evit unilateralismul opiniilor la mine pe blog şi să prezint o chestiune din mai multe puncte de vedere, cu ajutorul altora, voluntar sau involuntar.

Ştiu că acest articol va fi interpretat ca semn de slăbiciune. Like I care.

În rest, totul rămâne la fel.

Am fost şi eu în Terra Peutique aka TP

Ieri şi azi am fost în Terra Peutique aka Terra Peutik aka TP. Cu doi prieteni bloggeri.

Impresiile mele:

-patronul, dom' Adi, domnul Adi sau, simplu, Adi este foarte customer-oriented

-localul arată foarte bine, este curat, bine aprovizionat

-berea Skol este excelentă

-media de vârstă a clienţilor reprezintă numărul de vizitatori zilnici unici de pe blogul meu

-muzică foarte bună, oldies but goodies

-o plasmă foarte tare

-capacitate maximă undeva în jur de 40 locuri

-se discută lucruri serioase pe acolo

-preţuri bune

-îi este adecvată o imagine de local al bloggerilor, mai degrabă decât local al rockerilor, no offense.

Dar vă las în compania unei analize mai amănunţite a Neamţului.

Abia aştept să particip şi eu la următorul blogmeet romaşcan extins anunţat din timp. Asta dacă prezenţa mea nu ar deranja.

În viaţă trebuie să-ţi asumi deciziile. Bune sau rele

Ideea acestui articol mi-a venit de la hurri.ro, care meditează asupra traseului ce-l va urma după bac. Cred că la el pe blog s-au prezentat două tipuri de abordări:

-a lui: "prefer să am cunoştinţe în mai multe domenii. Nu ştiu…. niciodata nu m-am văzut făcând un singur lucru zi de zi, an de an. E plictisitor şi parcă nu e viaţă."

-a mea: "Un mic sfat, dacă accepţi, ar fi să alegi domeniul în care ai deja cunoştinţe sau de care eşti pasionat."

Apar următoarele probleme:

-dacă eşti deja interesat de un domeniu dar vrei să capeţi cunoştinţe şi în alt domeniu, recomandabil ar fi să nu fie foarte diferite. Dacă eşti cu socio-umanele sau filologia, dai la facultate la ştiinţe politice, jurnalism, economie, istorie, drept, limbi străine etc. Dacă eşti cu realul sau cu tehnicul, nu poţi (adică nu sună bine, n-are sens) să treci de la construcţii de maşini la filosofie sau de la un liceu auto la medicină. Poate că se aplică un fel de complementaritate aici.

-să începi explorarea unui nou domeniu este incitantă, depinde de motivaţii, de finalitate, de aşteptări

-analizează toate opţiunile pe care le ai, vezi ce poţi, ce vrei, uneori ceea ce vrei să faci este diferit faţă de ceea ce poţi să faci

-se mai spune că există unele facultăţi la care dau tinerii pentru că nu ştiu ce vor şi că acolo intră toată lumea că doar este nevoie de banii lor, ele sunt considerate refugii pentru tinerii derutaţi

-pe de altă parte, este perfect adevărat că poţi începe o facultate, vezi că nu-ţi place, nu poţi, începi altă facultate, sperând că ai ales în final ceva ce te va ajuta

-am avut colegi de liceu care au dau la facultate şi n-au stat mult în facultatea cu pricina, au schimbat deci profilul

-am avut colegi de liceu care au terminat o facultate cu perspective şi sunt angajaţi pe nişte posturi bune

-am avut colegi de liceu care au terminat specializări de/cu informatică şi acum sunt cei mai fericiţi oameni, totul e pe plus

-am avut colegi de liceu care au mers la o facultate care i-a transformat în sclavi, în carne de tun

Pot fi unele persoane din anturaj care te bat la cap Hai, ce facultate ţi-ai ales? Unde? Rar mai eşti întrebat de ce ai ales ce ai ales...

Mă ofer exemplu:

-pasionat din gimnaziu de limba română (gramatică)

-pasionat de limbi străine, televiziune, media de prin liceu

-olimpic la latină

Am terminat Limbi Străine, n-am făcut Mecanică sau Fizică Nucleară. Poate c-aş fi ales, în loc de Limbi Străine, Ştiinţe Politice, Jurnalism sau Istorie. Totuşi nu-s chiar aşa de diferite.

Când te gândeşti la ce facultate să urmezi, sfatul meu este următorul: rămâi în zona studiilor de liceu sau a pasiunilor dezvoltate la liceu.

Tipuri de bloggeri: Cerşetorii digitali şi istericii de serviciu

1. Cerşetorii digitali sunt recunoscuţi după obsesia lor de a atrage trafic pe blogurile proprii prin comentarii la indigo postate peste tot. Nu contează dacă e blog despre politică, creşterea iepurilor sau despre muzica house. Important e ca ei să se facă cunoscuţi.

Comentariu specific: "Uau, ce blog fain ai. Nu vrei să facem link exchange?"

-cu variaţii

2. Istericii de serviciu sunt recunoscuţi după obsesia lor de a merge împotriva curentului, de a fi anti. Dacă s-ar putea, ei ar fi şi anti împotriva contra. Unii prezintă sindromul Zoso adică dacă zoso zice că afară plouă, ei sar şi spun că afară nu plouă.

-teme preferate ale istericilor de serviciu: Biserica, de obicei Ortodoxă Română, violenţa şi sexul la televizor

-cea mai mizerabilă manifestare a lor a fost odată cu anunţarea ajutorului românesc pentru Basarabia. Istericii de serviciu şi-au făcut apariţia cu o ură neostenită faţă de prietenii noştri de peste Prut. Distingem astfel sindromul "să moară şi capra vecinului.n-are capră? să moară vecinul atunci". De-ar fi făcut şi Europa de Vest la fel cu românii când era vorba să aderăm la Uniune...

Istericii de serviciu au memoria foarte scurtă:

-România a acordat un ajutor financiar şi pentru Haiti, dar istericii umblau medicaţi pe-atunci

-Acordul de împrumut cu FMI este vechi de jumătate de an, dar ei îl critică abia acum deoarece patronii îi plătesc mai puţin pentru pauzele lungi şi dese.

-se discută despre locuinţele pentru tineri de peste 10 ani.

Mulţi isterici pretind că transmit informaţie, dar de fapt ei transmit pesimism şi hate speech (rasial, etnic, xenofob). Istericii se remarcă prin educaţie precară şi cultură redusă.

Amândouă tipurile de bloggeri sunt dispuse la ameliorare.

http://ftw.ro/Blogosfera/Tipuri_de_bloggeri_Cer_etorii_digitali_i_istericii_de_serviciu

Dă-mi, nene bani de pâine. Ce să fac eu cu o pâine? Am cerut bani de pâine!

Acest banc, care are în centru un copil cerşetor, arată pragmatismul unor categorii sociale zise marginale. Avem un personaj antagonist cerşetorului: omul de bine, românul adevărat care nu dă bani copilului ca să-şi cumpere părinţii alcool sau ţigări, ci care într-un gest de mărinimie oferă o pâine copilului. O chestie cam rasială, artificială, dacă e să mă întrebaţi. O modalitate prin care majoritatea etnică se spală pe mâini de orice responsabilitate în ceea ce priveşte orice categorie socială marginalizată. Vedeţi că au apărut bancuri sarcastice şi despre pensionari, deşi imensa lor majoritate au nişte pensii ne-nesimţite.

Eu nu dau bani cerşetorilor, dar dau câte ceva bun copiilor care cerşesc: un covrig, un măr, o banană, o roşie ceva. Adică respect principiul ăla "Nu daţi bani la cerşetori". Nu văd totuşi niciun interes la vreo instituţie publică pentru implicaţiile sociale, educaţionale ale fenomenului cerşetoriei printre copii. De fapt, de ce mă mir, pedofilii din Vest au tot luat copii din România, italienii fac trafic de organe de copii români, copiii cu nevoi speciale din România sunt afectaţi de "standardul de cost" impus de nişte guvernanţi insensibili care-şi trimit odraslele la studii în Vest pe bani foarte mulţi.

Nene, dă-mi şi mie bani de pâine.

Nene, auzi, am spus BANI de pâine, nu pâine.

Copiii necăjiţi sunt invizibili din punct de vedere social. Poate cu excepţia sărbătorilor (Crăciun, Paşte) şi a campaniilor electorale. Să mai spună cineva că românii nu sunt ipocriţi...

Vând manuale, culegeri, cărţi (I)

Fiecare manual, culegere sau carte costă 5 lei, dar preţul este negociabil. Toate se află în stare bună sau foarte bună.

1. Istorie-clasa a IX-a, editura Carminis, 1999, autori: Vasile Ionescu, Gheorghe Dondorici VÂNDUT

2. Limba şi literatura română-clasa a IX-a, editura Paralela 45, 2001, autori: Mircea Martin (coordonator), Carmen Ligia Rădulescu, Elisabeta Roşca, Rodica Zane

3. Geografia României-clasa a VIII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997, autori: Claudiu Giurceaneanu, Iuliana Muşat, Gheorghe Ghica

4. Fizică-clasa a VI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997, autori: Dumitru Manda, Maria Stamate, Cornelia Fălie, Tudorel Ştefan

5. Biologie-clasa a IX-a, editura Corint, 1999, autori: Gheorghe Mohan, Gabriel Corneanu, Aurel Ardelean

6. Geografie-clasa a X-a, editura Corint, 2000, autor: Octavian Mândruţ

7. Istorie-clasa a XI-a, editura All Educational, 2000, autori: Constantin Buşe, Mihai Sorin Rădulescu VÂNDUT

8. Istoria Universală, Modernă şi Contemporană-clasa a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996, autori: Camil Mureşan, Vasile Vesa, Vasile Cristian, Eugen Vârgolici VÂNDUT

9. Psihologie (manual pentru şcoli normale şi licee)-clasa a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică, 1998, autori: Paul Popescu-Neveanu, Mielu Zlate, Tinca Creţu VÂNDUT

10. Filosofie- Sinteze pentru bacalaureat şi admiterea în învăţământul superior, autor: Anton I. Adămuţ, editura Polirom, Iaşi, 1997

11. Psihologie-Compendiu pentru bacalaureat şi admiterea în facultate, autori: Andrei Cosmovici (coordonator), Ştefan Boncu, Ion Dafinoiu, Cătălin Dîrţu, Cornel Havârneanu VÂNDUT

12. Analize şi aplicaţii filosofice. Îndrumar al manualului de filosofie pentru licee, autor: Nicolae Stan, editura All Educational, 1998

13. Biologie-clasa a VIII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, 1994, autori: I. Teodoreanu, L. Gavrilă, M. Matei, V. Braghină, F. Ţibea, I. Bădără

14. Istoria Românilor-bacalaureat, editura Carminis, 1998, autori: Vasile Ionescu, Elena Ionescu VÂNDUT

15. Geografia mediului înconjurător-clasa a XI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997, 1997, autori: Victor Tufescu, Grigore Posea, Aurel Ardelean

16. Logică-Manual pentru clasa a IX-a, licee şi clasa a XI-a, şcoli normale, Editura Didactică şi Pedagogică, 1994, autor: Petre Bieltz

17. Geografie fizică-clasa a IX-a, editura Teora Educaţional, 1999, autori: Dorina Cheval, Sorin Cheval, Sorin Mihai.

Toate aceste manuale şi culegeri pot fi achizionate la un preţ de 150 lei, negociabil. Nu mai este valabil.

Nesimţirea celor de la Adevărul Holding

Abonaţii din Roman nu şi-au putut ridica azi de la chioşcuri volumele Jules Verne deoarece exemplarele erau insuficiente, n-au ajuns la toată lumea. Ajung la un chioşc din piaţă unde am avut următorul dialog:

-Bună ziua. Mai aveţi Adevărul cu Jules Verne?

-(ezitând) Nu prea aş mai avea. Mai am doar două pentru abonaţi dar nu ştiu... Dumneavoastră pentru cine vreţi?

-Pentru mine, îmi fac colecţia Jules Verne.

-Ştiţi, azi au venit foarte puţine, am comandat multe dar au venit aproape jumătate. Dacă îmi daţi 25 de lei vă dau o carte.

-Doamnă, dar parcă le păstraţi pentru abonaţi.

-A, nu, nu. Astea sunt de rezervă. Le dau cui vreau eu. Dacă doriţi aşa de mult o carte, v-o dau pe 25 de lei.

-Nu, mulţumesc, am auzit că pot să comand pe Internet cărţile pe care nu le-am găsit la chioşc.

Comentariile mele

-se face trafic neruşinat cu cărţile Jules Verne de la Adevărul

-dobitocii de la Adevărul pot să suplimenteze totuşi numărul de exemplare pentru fiecare chioşc. Este inadmisibil ca un chioşc de ziare din buricul târgului să fi primit doar 4 exemplare azi când săptămâna trecută a vândut peste 20.

La Mulţi Ani, Cătălin Hâldan!

Acum 34 de ani, (3 februarie 1976), s-a născut la Bucureşti Cătălin Hâldan, un fost jucător de fotbal la Dinamo, foarte respectat de suporteri. Destinul său a luat sfârşit într-un mod cu totul şi cu totul nefericit pe 5 octombrie 2000 când a murit de atac de inimă pe teren în timpul unui amical.

LA MULŢI ANI, CĂTĂLIN HÂLDAN, UNICUL CĂPITAN!

Zoso a devenit un fel de Băsescu

Cu cât îl critică mai mulţi şi mai des pe zoso, cu atât el poate poza în victimă sau în antrenorul care nu e înţeles de jucători. Zoso are un talent formidabil de a răsuci cuţitul în rană. Acuma, eu nu ştiu exact dacă în unele chestiuni în care el se dă onest el chiar este onest, gen ftw.ro, dar Petrică tot striga Lupul şi lupul chiar a venit. Adică deşi puteam avea o oarecare reţinere faţă de ceea ce face sau spune zoso, totuşi unele din argumentele sale lovesc adânc.

De exemplu, sunt de acord cu el cel puţin în chestiunea promovării în haită pe ftw.ro. Mai metaforic spus, zoso insinuează că nu e normal să-ţi voteze amicii bloggeri un articol despre şosete murdare sau despre ultima gură de apă pe care ai luat-o. Dacă zoso cere calitate, atunci sunt de acord, dar calitatea e stabilită de cititori, că doar un blogger nu va spune niciodată ca articolul său despre şosete murdare este nul.

Îmi cer scuze că par să-i iau apărarea lui zoso dar eu tot nu sesizez două, hai să zicem una, diferenţe între el şi visurât.

Să nu uităm că Băsescu a câştigat alegerile cu tot cu presa defavorabilă.

De data asta zoso are dreptate. 1% evident

De obicei, eu cred că zoso greşeşte când porneşte sau se bagă în conflicte între bloggeri.

De data asta zoso are dreptate 1% în sensul că voturile date în haită pe ftw.ro tind să promoveze bloguri, site-uri sau articole slabe din punct de vedere calitativ. Chiar dacă noi toţi bloggeri avem o impresie foarte bună despre noi, trebuie să acceptăm ideea că nu tot ce spunem, scriem, promovăm sau comentăm chiar are argumente solide sau o gândire inteligentă în spate.

Dacă aş fi fost în stare să-mi creez o haită de bloggeri amici, cum au făcut unii bloggeri din Ro...., nu m-aş fi retras de pe ftw.ro. Cu toată supărarea pe care mi-a creat-o Raluxa...

Raluxa, unul din foştii sau actualii admini de pe ftw.ro, încearcă să fie ironică (faţă de cine?) dar nu-i reuşeşte.

Ştiu, am promis că n-o să scriu despre ftw.ro dar nu pot rezista,  "curge prea mult sânge".

De ce nu poate fi zoso raţional şi în alte chestiuni decât promovarea şi votarea pe ftw.ro? Întrebare retorică, of course.

Mi-am schimbat abonamentul la Orange

Acum 6 ani, cineva a făcut un abonament pe numele său pe care mi l-a cedat. În urmă cu vreo doi ani, abonamentul cu pricina a fost preluat de altcineva dar a rămas tot la mine. Acum vreo lună, abonamentul a trecut, în cele din urmă, pe numele meu.

Prima dată, abonamentul meu Orange era baban. 180 de minute Orange, oricând cu 3 prieteni, sâmbăta şi duminica la liber. SMS-uri cu sutele. Ca să nu lungim vorba, îmi convenea de minune. Rar făceam cost suplimentar.

De la o vreme, a trebuit să vorbesc mai mult cu prieteni care trecuseră pe Vodafone şi Cosmote. Nu mai aveam SMS-uri, minutele naţionale erau insuficiente. Făceam lunar cost suplimentar de 30-40 de lei. Până să schimb azi abonamentul, plăteam pe el între 3 şi 7 euro. Cu sau fără TVA, habar n-am.

Abonamentul pe care îl voi avea începând cu 19 februarie, timp de 2 ani, cuprinde:

-900 minute Orange, mai mult decât suficient

-600 SMS Orange, mai mult decât suficient

-40 SMS naţionale, aici sunt mulţumit

-120 minute naţionale, aici sunt mulţumit

-50 MB trafic inclus, nu ştiu exact ce înseamnă dar încă nu folosesc aşa ceva

-opţiunea Orange World Unlimited, nu ştiu exact ce înseamnă dar încă nu folosesc aşa ceva.

Deoarece în ultimele luni, plăteam în total, abonament şi cost suplimentar, vreo 60-70 de lei, sunt mulţumit deoarece voi plăti pentru opţiuni care mă eliberează de stresul costului suplimentar: maxim 55 lei pe lună.

În ultimele luni, costul meu suplimentar a provenit din minute naţionale şi SMS-uri în Orange şi alte reţele naţionale.

Ar mai fi şi posibilitatea de a cumpăra un telefon de la Orange cu preţ subvenţionat din următoarele motive:

-durata contractului-24 luni

-valoarea abonamentului contractat

-disponibilul de Puncte Orange Thank You.

Aştept să văd dacă şi când să cumpăr acest telefon. Sunt mulţumit de telefonul meu actual: Sony Ericsson k200i. Dacă e să-l schimb l-aş schimba pe un Nokia că toată lumea zice că telefoanele Nokia au baterie bună.

Care este comportamentul meu de utilizator al telefoniei mobile? Păi am nevoie de cel puţin 50 de SMS-uri pe toate reţelele, cel puţin 60 de minute Orange, cel puţin 100 minute naţionale. Ştiu, o să spuneţi că am cerut un abonament prea mare pentru nevoile mele. Lasă, dom'le, să mă simt bine să nu mai fiu stresat de cost suplimentar şi că n-am aia, n-am aia. Mai apare câteodată o chestie care cere să folosesc la greu multe minute naţionale şi multe SMS-uri.